David Popovici a încheiat în forță Campionatele Europene de natație de la Paris. Sportivul român a câștigat medalia de aur în finala probei de 200 de metri liber, vineri, 14 august 2026, după o cursă pe care a controlat-o de la început până la final. Cronometrul s-a oprit la 1:44,15, iar Popovici și-a trecut în palmares al doilea titlu european obținut la Paris, după aurul cucerit și la 100 de metri liber.
La finalul cursei, David Popovici a vorbit despre performanță, presiune, motivație și despre modul în care încearcă să păstreze un echilibru între cariera de sportiv de elită și viața sa din afara bazinului.
David Popovici, după aurul la 200 m liber: „Sunt mândru de mine și de oamenii mei”
Campionul român a explicat că una dintre marile sale provocări nu este doar să ajungă la cel mai înalt nivel, ci să reușească să rămână acolo și să confirme prin rezultate.
„Nu pot să fiu numai bun și atât. Pot să fiu și consecvent. Sunt mândru de mine și de oamenii mei”, a spus David Popovici după succesul obținut în finala de la 200 de metri liber.
Cuvintele sale vin după un Campionat European în care românul a reușit să își apere titlurile în probele sale favorite. Înaintea finalei de vineri, Popovici spusese că își dorește să „pună încă o cărămidă” în istoria pe care încearcă să o lase în urma sa.
În semifinale, David Popovici obținuse cel mai bun timp, 1:44,56, iar în finală a reușit să fie și mai rapid, oprind cronometrul la 1:44,15.
Cum își găsește David Popovici motivația
Întrebat cum reușește să își mențină motivația după atât de multe rezultate importante, David Popovici a recunoscut că răspunsul nu a venit întotdeauna ușor.
Sportivul român a explicat că această problemă l-a preocupat serios în urmă cu aproximativ doi ani, în perioada Jocurilor Olimpice, când a fost nevoit să își reanalizeze prioritățile și modul în care privește performanța.
„E o provocare care m-a lovit acum doi ani, la Jocuri, și a trebuit să-mi reanalizez opțiunile. Am ajuns să nu mai înot pentru obiective, ci de dragul performanței. De ce să nu fiu cel mai bun?”, a explicat David Popovici.
Pentru campionul român, obiectivul nu mai este reprezentat exclusiv de medalii, recorduri sau clasamente. Motivația pare să vină tot mai mult din dorința de a descoperi cât de bun poate deveni și până unde își poate împinge limitele.
Această schimbare de perspectivă este importantă pentru un sportiv care, deși are doar 21 de ani, a acumulat deja experiența unor competiții majore și a trăit atât momente de triumf, cât și perioade în care a trebuit să își regândească drumul.
„Nimic nu e sigur. Trebuie să ai încredere în tine”
David Popovici a vorbit și despre mentalitatea cu care intră într-o finală în care diferențele dintre cei mai buni înotători ai lumii pot fi de câteva sutimi sau zecimi de secundă.
Pentru român, încrederea în propriile forțe este esențială.
„Nimic nu e sigur. Trebuie să ai încredere în tine. Și trebuie să știu că eu voi câștiga”, a declarat Popovici.
Finala de la 200 de metri liber a confirmat această mentalitate. David a plecat foarte bine și s-a aflat pe prima poziție după 50 de metri, după 100 de metri și după 150 de metri, reușind să păstreze avantajul până la final.
Cu o zi înainte, campionul român anticipase o cursă extrem de disputată. Vorbise despre adversarii puternici și spusese că în finală va fi „bubuială”, precizând că intenția lui era simplă: să înoate cât de repede poate.
David Popovici vrea acum să se bucure de viață
După ultima cursă a sezonului, programul lui David Popovici se schimbă radical. De la antrenamente, cronometru și presiunea competițiilor, campionul european vrea să treacă la lucrurile simple care îi fac plăcere.
„Vreau să merg la munte, cu motorul, să mă bucur de viață, de familie”, a spus David Popovici.
Declarația spune multe despre modul în care sportivul încearcă să își păstreze echilibrul. Dincolo de antrenamente și rezultate, Popovici a insistat în repetate rânduri asupra importanței unei vieți normale.
Pentru el, performanța nu trebuie să ajungă să acapareze totul.
„Înotul face parte din viața mea, dar nu este viața mea”
Una dintre cele mai puternice declarații făcute de David Popovici după finală a fost legată tocmai de relația pe care o are cu sportul care l-a făcut cunoscut în întreaga lume.
„Deși înotul face parte din viața mea, nu este viața mea. Dacă l-aș lăsa să devină viața mea, ar deveni periculos”, a spus campionul european, la TVR1.
David Popovici pare să privească performanța cu o maturitate aparte, încercând să traseze o limită între sportivul care intră în bazin cu obiectivul de a câștiga și omul care, după terminarea competiției, vrea să se bucure de familie, prieteni și propriile pasiuni.
Pentru un sportiv de elită, presiunea poate deveni enormă, în special atunci când fiecare apariție este asociată automat cu așteptarea unei medalii sau a unui record. Popovici încearcă însă să nu permită ca rezultatele din bazin să îi definească întreaga existență.
Ce simte David Popovici când vede steagurile României în tribune
La Paris, românul a beneficiat de o susținere importantă din tribune. Numeroase steaguri tricolore au putut fi văzute în timpul concursului, iar David Popovici a vorbit despre emoția pe care o simte atunci când vede românii alături de el.
„Când văd atâtea steaguri simt că nu câștig doar pentru mine și e o victorie pentru milioane de telespectatori”, a declarat sportivul.
David Popovici le-a transmis și un mesaj celor care i-au urmărit cursele din România.
„Mulțumim că vă uitați și ne susțineți.”
Succesul de la 200 de metri liber vine după o săptămână excelentă pentru campionul român. David Popovici cucerise deja aurul european la 100 de metri liber, unde a încheiat cursa cu timpul de 46,56.
La 200 de metri, Popovici plecase în finală de pe culoarul patru, după ce obținuse cel mai bun timp dintre semifinaliști. Principalii săi adversari erau germanul Lukas Märtens și britanicul James Guy, însă românul a condus finala de la început până la final.
Cu timpul de 1:44,15 și o nouă medalie de aur europeană, David Popovici își încheie astfel competiția de la Paris cu două titluri și cu un mesaj care depășește performanța din bazin: ambiția de a fi cel mai bun rămâne, însă fără ca înotul să îi ocupe întreaga viață.






















