Roxana
Danielle Grobber era obișnuită să aibă totul așa cum își dorea. Era frumoasă, inteligentă, talentată și foarte, foarte bogată. Sau, cel puțin, tatăl lui Danielle era foarte bogat, iar ea întotdeauna a considerat că banii lui îi aparțin. Obișnuită să fie răsfățată și să primească tot ce își dorește, Danielle, sau Danie, cum îi spuneau prietenii, știa să scape din orice încurcătură cu un zâmbet fermecător și câteva vorbe dulci. Însă, într-o zi, a trecut o limită, iar tatăl ei i-a oferit o lecție de viață pe care nu avea s-o uite niciodată.
Totul a început cu puțin timp înainte de plecarea într-o vacanță de vis de două săptămâni în Caraibe, pe care Danie o plănuia de mult timp. Reușise să-l convingă pe tatăl ei să o ducă la cumpărături înainte de vacanță, deși nu avea nevoie de nimic în mod special. Pur și simplu, îi plăcea să facă cumpărături împreună cu el.
Din păcate, chiar în timpul prânzului pe care îl planificaseră, Jack Grobber a fost chemat pentru a rezolva o problemă urgentă și a fost nevoit să-și lase fiica singură. Danie, dezamăgită, a rătăcit puțin prin oraș și a ajuns la un restaurant fast-food renumit, unde și-a comandat un burger, cartofi prăjiți, o băutură răcoritoare mare și o plăcintă cu mere.
După ce și-a luat comanda, s-a întors la clădirea tatălui ei, înconjurată de o grădină îngrijită, cu bănci confortabile, copaci umbroși și fântâni liniștitoare. S-a așezat pe o bancă și a început să mănânce, în timp ce trimitea mesaje prietenilor pe telefon. Când a terminat, și-a șters buzele, și-a aplicat rujul și s-a ridicat să plece, lăsând toate resturile pe bancă.
O voce a oprit-o din drum. „Scuzați-mă, domnișoară!” a spus vocea. „Vă rog să vă ridicați gunoaiele și să le puneți în coș.” Danie s-a întors și a văzut un bărbat în vârstă, slab, îmbrăcat într-o uniformă de îngrijitor, care mătura aleea din grădină. „Îmi vorbiți mie?” a întrebat ea, privindu-l cu aroganță.
„Da, domnișoară,” a răspuns bărbatul. „Acest mic parc este pentru cei care lucrează aici, și nu cred că este corect să lăsați resturi în urmă.”
„Eu nu fac curat!” a replicat Danie cu aroganță. „Oamenii fac curat pentru MINE. Oameni ca tine, din clasa servitorilor — nu e asta treaba ta? Așa că fă-o, curăță tu!”
Bărbatul mai în vârstă s-a înroșit. „Domnișoară, treaba mea este să mențin această clădire și această grădină curate, dar ceea ce ai făcut tu este lipsit de respect…”
Danie l-a întrerupt cu grosolănie. „Lucrezi pentru tatăl meu, ceea ce înseamnă că lucrezi pentru mine! Dacă îți spun să faci curat, faci curat; dacă îți spun să-mi lustruiești pantofii, îmi lustruiești pantofii, sau o să te dau afară!”
Chiar atunci, Danie a auzit o voce ca un tunet: „DANIELLE!” S-a întors și l-a văzut pe tatăl ei stând acolo, furios. „Cine te crezi că ești?” a întrebat Jack Grobber. „Cum îndrăznești să umilești acest om, care a lucrat pentru mine de peste 20 de ani. Un om muncitor, cu o familie!”
„Tăticule?” a spus Danie, cu vocea ei cea mai dulce. „Te rog să nu fii supărat pe mine… Îmi pare atât de rău!” Dar sub zâmbetul ei fermecător, Jack a surprins o urmă de ironie. Danie credea că va scăpa nepedepsită, la fel ca în alte dăți.
„Cere-ți scuze domnului Terence, Danielle,” a ordonat Jack și a privit cum fiica sa s-a întors spre îngrijitor cu cea mai fermecătoare manieră — dar acum știa că totul era un spectacol.
„E vina mea,” și-a spus Jack. „Trebuie să îndrept lucrurile!” Dar cum să ștergi o viață de răsfăț și să înveți o tânără respectul și responsabilitatea?
Atunci lui Jack i-a venit o idee genială. „Domnule Terence, arătați foarte obosit!” a spus el. „Cred că aveți nevoie de o vacanță!”
Domnul Terence a zâmbit și a dat din cap. „Soția mea spune același lucru, domnule Grobber, dar îmi păstrez zilele de concediu pentru sfârșitul anului, ca să putem petrece Crăciunul cu nepoții!”
„Nu vă faceți griji, domnule Terence,” a spus Jack, zâmbind. „Vă ofer două săptămâni libere și o vacanță cu toate cheltuielile plătite în Bahamas, pentru dumneavoastră și soția dumneavoastră!”
Domnul Terence a rămas cu gura căscată. „Domnule? Bahamas… Dar cine va face treaba în locul meu?”
„Nu vă îngrijorați, domnule Terence,” a spus Jack, zâmbind. „Fiica mea, Danielle, va fi mai mult decât bucuroasă să vă înlocuiască, ca să-și răscumpere comportamentul neplăcut.”
„CE?” a țipat Danie. „Ești nebun, tată? Eu plec în vacanță…”
„Nu mai pleci,” a spus Jack. „Domnul și doamna Terence vor pleca în locul tău, iar tu vei face munca lui cât timp este plecat.”
„NU POȚI SĂ-MI FACI ASTA!” a țipat Danielle. „Eu nu sunt femeie de serviciu! Să curăț toalete? Să mătur? Să strâng gunoaiele altora? Nu voi face asta!”
„Ba da, o vei face,” a spus tatăl ei rece. „Sau îți voi tăia alocația, îți voi lua decapotabila…”
„E MAȘINA MEA!” a strigat Danie.
„Nu, Danielle,” a spus Jack calm. „Este mașina MEA. Eu am plătit pentru ea, eu plătesc asigurarea și benzina. Totul este al meu. Tot ce ai, îți ofer eu, așa că cred că este timpul să înveți cât de greu trebuie să muncească oamenii pentru fiecare dolar.”
Danie îl cunoștea foarte bine pe tatăl ei, iar din privirea lui și-a dat seama că trecuse o limită. Nu avea să fie înduplecat să renunțe la această idee nebunească!
„Începi luni,” i-a spus Jack, apoi s-a întors către domnul Terence. „Iar dumneavoastră ar fi bine să mergeți acasă și să vă pregătiți bagajele, domnule Terence! Drum bun!”
Luni dimineață, Danie era acolo, în uniforma ei, făcând curat, măturând și golind coșurile de gunoi. Până la sfârșitul zilei era epuizată, unghiile ei frumoase erau distruse, iar mâinile ei moi și răsfățate erau roșii și dureroase.
Până când domnul Terence s-a întors din Bahamas cu un bronz superb, Danie devenise destul de expertă în munca pe care o făcea, iar el era bucuros să îi raporteze domnului Grobber că lăsase totul curat și ordonat — niciun gunoi în grădină!
Cât despre Danie, nu a mai desconsiderat niciodată pe cineva pentru că muncește din greu, deoarece acum știa exact cum se simte asta!
