Redactia.ro
Home » Stil de viață » Rețetă de țuică fiartă. Ce mirodenii trebuie să incluzi ca să iasă ca la carte

Rețetă de țuică fiartă. Ce mirodenii trebuie să incluzi ca să iasă ca la carte

Tuica fiarta

Țuica fiartă este o băutură necesară pentru români în vremea rece. Iată cum se prepară cea mai bună rețetă, care va fi preferata oricui.

Rețetă de țuică fiartă. Este simplu de făcut

Dacă ești un adept al țuicii fierte, atunci trebuie să cunoști această rețetă. Este foarte simplă, dar este cea mai delicioasă și gustoasă rețetă. Este ideală pentru serile geroase de iarnă, pentru a ne încălzi, dar și pentru a alunga răcelile, după cum spune chiar autorul acesti rețele, Radu Anton Roman.

Iată de ce ingrediente ai nevoie pentru cea mai bună rețetă de țuică fiartă. Un lucru foarte important este să știi ce ingrediente să folosești.

500 ml ţuică

5 linguriţe miere

10 boabe piper

10 cuişoare

1 vârf cuţit scorţişoară

Cum se face cea mai bună țuică fiartă

Mai întâi, punem țuica la fiert cu toate condimentele, adică piperul, scorțișoara și cuișoarele. Apoi, când este puțin încălzită, punem și mierea. Nu trebuie sub nicio formă să trecem de acest punct, de încălzire.

Când dă în primul clocot, luăm vasul de pe foc și acoperim. Apoi, după câteva minute de stat, putem să punem țuica în cești și să o servim.

Rețeta îi aparține nimeni altuia decât lui Radu Anton Roman. Acesta are o viziune foarte poetică despre tăriile românești, folosite de cele mai multe ori pentru a ne încălzi pe vremurile friguroase.

„Ţară friguroasă, prea puţin temperată, dar foarte continentală, România şi-a găsit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotită, încălzitoare interioare rapide, «buiote comestibile» cum se amuză francezii să le spună. Ţuica, care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori din ce o mai fi) e, sub dealurile argeşene, de treizeci de grade, iar de la Haţeg şi Făgăraş spre nord, până-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci şi chiar optzeci de «tării», sub minunate nume: palincă (ceea ce înseamnă vin ars în nibelungică), vinars, ginars, horincă. Tare ori slabă, e bună oricum! Şi imaginaţi-vă ce ar însemna viscolul românesc, muşcând îngrozitor din ferestre, fără lumina asta mică şi delicată de pe masă, a ţuicii fierte, la care să se-ncălzească omul pe înserate”, spunea Radu Anton Roman.

Etichete: