Loredana Ionescu
România ar putea ajunge, în următorii ani, într-o situație tot mai dificilă în privința resurselor de apă, avertizează specialiștii. Seceta prelungită, iernile tot mai sărace în zăpadă, temperaturile extreme și scăderea rezervelor subterane arată că schimbările climatice nu mai sunt doar un scenariu îndepărtat, ci o realitate care afectează deja mai multe regiuni ale țării.
Paleoclimatologul Bogdan Onac, cercetător la School of Geosciences din cadrul University of South Florida și profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, atrage atenția că România trebuie să ia în serios riscul unei crize a apei. Potrivit specialistului, ceea ce se întâmplă acum în sud-vestul Statelor Unite ar putea deveni, în timp, o realitate și pentru anumite zone din țara noastră.
România riscă să intre într-o criză a apei
Fenomenele meteo extreme au devenit tot mai frecvente în ultimii ani. Perioadele lungi de secetă sunt urmate, uneori, de ploi torențiale care nu reușesc să refacă rezervele de apă din sol.
În același timp, pânza freatică este alimentată tot mai greu, iar consumul de apă rămâne ridicat. Această combinație poate duce, în timp, la o presiune uriașă asupra resurselor subterane.
România folosește aproximativ 33,9% din resursele sale regenerabile de apă, nivel mult peste pragul de avertizare de 20% utilizat la nivel european. Prin comparație, media Uniunii Europene este de 5,8%, ceea ce arată că țara noastră exercită o presiune semnificativă asupra rezervelor disponibile.
Sud-vestul Statelor Unite, un avertisment pentru România
Bogdan Onac spune că situația din state precum Arizona, California sau New Mexico ar trebui privită ca un semnal de alarmă. Acolo, precipitațiile nu mai reușesc să acopere consumul de apă, iar rezervele subterane sunt exploatate într-un ritm accelerat.
„Ceea ce vedem în state precum Arizona, California sau New Mexico este un scenariu de coșmar provocat de depășirea unei limite critice: de mai bine de un deceniu și jumătate, aportul de apă din precipitații este atât de scăzut încât nu mai poate compensa consumul. S-a intrat într-o balanță negativă permanentă. Consecința directă este că marile rezervoare subterane au început să se epuizeze într-un ritm accelerat. Oamenii au continuat să foreze tot mai adânc, sperând că vor găsi noi surse de apă potabilă, însă realitatea din teren este necruțătoare. În multe locuri, pur și simplu nu mai există apă pe care să o poți extrage. Este o epuizare structurală, o lecție dură despre ce se întâmplă când tratezi o resursă epuizabilă ca pe un sac fără fund.”
Specialistul avertizează că un fenomen asemănător se poate produce și în România, dacă seceta persistă și dacă apa subterană continuă să fie exploatată fără măsuri clare de protecție.
Oltenia, zona unde efectele sunt deja vizibile
Una dintre regiunile cele mai vulnerabile din România este Oltenia. Aici, procesul de deșertificare este deja vizibil, iar lipsa precipitațiilor afectează solul, agricultura și rezervele de apă.
Bogdan Onac compară situația din Oltenia cu cea din sud-vestul Statelor Unite, unde dezechilibrul dintre consum și alimentarea naturală a rezervelor de apă a produs efecte severe.
„Sunt aproape 10 sau 15 ani în care balanța este negativă și este o problemă foarte mare cu apa. Același lucru se poate întâmpla și în România, și în multe alte țări. În copilăria mea iarna era iarnă și ningea. Toată acea zăpadă se topea și intra în pământ, unde se acumula. Acum apa nu mai circulă așa cum știam noi încă de copii, de la lecțiile de științele naturii.
Astfel, dacă, de exemplu, în sud-vestul Statelor Unite sunt perioade de secetă, în exact același timp există zone în alte părți ale Globului unde plouă excesiv, pentru că apa nu mai este redistribuită ca pe vremuri, aproximativ egal peste tot. Avem tot mai multe regiuni cu secetă și tot mai multe zone în care, în compensație, plouă enorm, deoarece apa respectivă continuă să circule cumva în natură. La noi, corespondentul zonei de sud-vest din SUA este Oltenia. Și știm că în Oltenia există zone care se confruntă cu o deșertificare accentuată. Probleme cu apa avem și pe litoralul Mării Negre.”, potrivit Click!
De ce sunt importante iernile cu zăpadă
În trecut, zăpada acumulată în timpul iernii se topea treptat primăvara și alimenta solul și pânza freatică. Astăzi, iernile sunt tot mai blânde, iar stratul de zăpadă este mai redus sau lipsește complet în multe zone.
Această schimbare afectează direct rezervele de apă subterană. Ploile torențiale nu compensează lipsa zăpezii, deoarece apa cade într-un timp scurt, se scurge rapid la suprafață și nu mai pătrunde suficient în sol.
În lipsa unei alimentări constante, pânza freatică scade. Dacă această tendință continuă, anumite regiuni pot ajunge să depindă tot mai mult de foraje adânci sau de surse alternative de apă.
Topirea ghețarilor schimbă echilibrul climatic
Bogdan Onac atrage atenția și asupra efectelor produse de topirea ghețarilor din Groenlanda. Deși fenomenul pare îndepărtat de România, consecințele pot afecta întreaga planetă.
Apa dulce provenită din topirea gheții ajunge în Oceanul Atlantic și modifică salinitatea apei. Această schimbare poate influența curenții marini, inclusiv Gulf Stream, unul dintre cele mai importante mecanisme climatice ale Europei.
„Ceea ce se întâmplă în zona subarctică și în Arctica influențează mai puțin circuitul strict al apei în natură, pentru că acolo este mai multă gheață. Dacă se topește, oceanul crește și, mai mult decât atât, în ocean intră apă dulce care face ca salinitatea să se schimbe, iar curenții marini să nu mai funcționeze așa cum o făceau înainte. Acestea sunt lucruri conectate într-un lanț. Din cauza acestor schimbări climatice la nivel atmospheric, ele se răsfrâng asupra circuitului marin. Când în circuitul marin se schimbă sau se blochează ceva, se pot provoca lucruri foarte dramatice.”
Gulf Stream și riscul unor schimbări bruște în Europa
Gulf Stream transportă apă caldă din zona Caraibelor și a Golfului Mexic spre nordul Europei. Datorită acestui curent, țări precum Norvegia, Marea Britanie sau Islanda au temperaturi mult mai blânde decât alte regiuni aflate la aceeași latitudine.
Dacă acest curent încetinește sau se modifică puternic, efectele ar putea fi majore pentru Europa.
„Mulți au început în ultimii ani să audă tot mai mult de Atlanticul de Nord, unde Gulf Stream-ul, apa caldă care vine din Marea Caraibelor sau din Golful Mexic, urcă pe coasta norvegiană și face ca temperaturile în Norvegia să fie cu 15, 20 sau 30 de grade mai mari decât în Siberia, la aceeași latitudine, sau în Groenlanda. Acel curent, din cauză că topirea este atât de puternică în Groenlanda și apa de la ghețari ajunge în Atlantic, își schimbă densitatea în coloana de apă. În consecință, curenții marini se modifică, încetinesc sau pot fi reduși. Când sunt reduși în totalitate, atunci apare o problemă, pentru că apa și aerul cald aduse de Gulf Stream în Norvegia, Marea Britanie sau Islanda vor intra într-o fază de răcire foarte bruscă.”
„Am măsurat 20 de grade Celsius în Groenlanda”
Cercetătorul spune că a fost surprins de temperaturile întâlnite în Groenlanda, în timpul expedițiilor științifice la care a participat.
„Am fost în două expediții în Groenlanda, iar vara aceasta merg în a treia. Am fost șocat când, la aproape 80 de grade nord, în mijlocul zilei, la soare, am măsurat 20 de grade Celsius. Nu mi-am imaginat vreodată că o să am 20 de grade acolo. Este adevărat că noaptea era minus 1 grad pe timpul lunii august, singura perioadă în care se poate merge, pentru că iarna temperaturile pot scădea la -40 sau -50 de grade. Vara, în schimb, când sunt 20 de grade, ghețarii se topesc într-un ritm nemaivăzut și nici măcar nu știu cum să descriu sunetul topirii lor. Este incredibil cât de mult se poate topi în timpul verii din calotele glaciare din Groenlanda. Ce am vrut să subliniez aici este faptul că, în timp ce în alte zone avem o încălzire, în altele apare o răcire accentuată.”
Mărturia arată cât de rapide sunt transformările climatice și cât de puternic pot fi afectate regiunile polare.
Mallorca, exemplul unei adaptări costisitoare
Problemele legate de apă sunt vizibile și în sudul Europei. Mallorca, una dintre cele mai cunoscute destinații turistice din Spania, se confruntă cu scăderea rezervelor de apă dulce.
Autoritățile de acolo au fost nevoite să investească în instalații de desalinizare, o soluție eficientă, dar foarte scumpă.
„La noi, în România, avem acei munți care trec de 2.000 de metri și putem spune că încă mai sunt izvoare nesecate. Și totuși, vedem că se întâmplă ceva: rezervele de apă scad, mai ales în anumite zone. Pe de altă parte, sunt alte regiuni ale Europei care au probleme uriașe. Uitați-vă la Mallorca: deși are munți de până la 1.500 de metri, resursele lor de apă sunt aproape neglijabile. Au ajuns în situația în care apa pe care o pot extrage din foraje sau din rezervele lor subterane este tot mai puțină. Ei încearcă să se adapteze și au apelat la instalații de desalinizare a apei din mare, dar evident că această soluție este mult mai scumpă.”
România are încă resurse, dar nu sunt inepuizabile
România beneficiază încă de munți, izvoare și rezerve naturale importante. Totuși, aceste avantaje nu garantează siguranța pe termen lung.
Reducerea cantităților de zăpadă, seceta prelungită, consumul ridicat și alternanța dintre perioade uscate și ploi extreme pun presiune pe sistemele naturale de alimentare cu apă.
Regiuni precum Oltenia sau sudul litoralului românesc sunt deja considerate vulnerabile. În lipsa unor măsuri preventive, problemele s-ar putea accentua în următoarele decenii.
Gestionarea eficientă a apei, reducerea pierderilor din rețele, protejarea pânzei freatice și adaptarea agriculturii la noile condiții climatice devin măsuri esențiale. România are încă timp să evite un scenariu sever, dar avertismentele specialiștilor arată că această fereastră de acțiune se îngustează.
Sursa foto: Arhivă
