Nicolescu Daniela
O propunere recentă privind introducerea unei taxe universale pe toate tranzacțiile și plățile din România a stârnit numeroase controverse și reacții negative în spațiul public. Ideea, discutată informal la nivel guvernamental și prezidențial, ar presupune ca fiecare mișcare de bani – de la retrageri de numerar până la plăți cu cardul sau transferuri bancare – să fie impozitată cu un procent fix. Deși conceptul ar putea aduce venituri uriașe la bugetul de stat, specialiștii avertizează că efectul asupra populației ar fi semnificativ, mai ales pentru cei cu venituri mici.
Ce presupune, de fapt, taxa universală
Propunerea, analizată în cercurile economice și politice, ar introduce o taxă aplicabilă tuturor tranzacțiilor financiare din economie, indiferent de forma lor. Practic, orice mișcare de bani — de la o simplă retragere de numerar până la plata unei facturi online sau transferul unui salariu între conturi — ar fi impozitată automat.
Conceptul, inspirat din modele de impozitare aplicate experimental în alte state, se bazează pe ideea colectării automate prin sistemele bancare. Instituțiile financiare și procesatorii de plăți ar acționa ca agenți fiscali, reținând automat procentul stabilit din fiecare tranzacție, fără intervenție umană. Astfel, statul ar încasa rapid sume consistente, fără proceduri birocratice suplimentare.
Susținătorii ideii consideră că o astfel de taxă ar putea reduce evaziunea fiscală și ar asigura o sursă constantă de venituri la buget, în timp ce criticii o văd ca pe o măsură împovărătoare și regresivă, care ar afecta în special cetățenii cu venituri reduse și întreprinderile mici.
Cât ar plăti românii pentru retragerile de la bancomat
Pentru a înțelege impactul real al unei asemenea taxe, economiștii au calculat câteva scenarii posibile. Dacă s-ar aplica o taxă universală de 0,2%, o retragere de 2.000 de lei de la bancomat ar fi impozitată cu 4 lei.
Deși suma pare nesemnificativă la nivel individual, efectul cumulat la scară națională ar fi uriaș.
Scenariile economice luate în calcul arată astfel:
- La un volum anual de 15.000 miliarde lei, taxa ar trebui să fie de 0,33%;
- La 25.000 miliarde lei, rata ar scădea la 0,20%;
- La 40.000 miliarde lei, nivelul ar putea fi de 0,125%;
- La 50.000 miliarde lei, ar ajunge la doar 0,10%.
Chiar și o taxă redusă, de 0,2%, ar putea aduce până la 50 de miliarde de lei anual la bugetul de stat, potrivit estimărilor economice. Practic, fiecare cetățean ar plăti între 1 și 2 lei pentru fiecare 1.000 de lei rulați prin conturi sau carduri, iar sumele ar fi colectate direct prin sistemele bancare.
Argumentele din spatele propunerii
Ideea a fost discutată, potrivit unor surse, inclusiv la Palatul Cotroceni, ca parte a unui set de măsuri de echilibrare a bugetului de stat. În contextul deficitului bugetar în creștere și al nevoii de noi surse de finanțare, unii specialiști din mediul de afaceri au propus această taxă ca alternativă la majorarea TVA sau la creșterea altor impozite.
Susținătorii susțin că o taxă mică, dar universală, aplicată pe toate tranzacțiile, ar putea genera venituri stabile și ar simplifica sistemul fiscal. În plus, colectarea automată ar elimina fraudele și ar reduce costurile administrative.
Pe de altă parte, oponenții ideii atrag atenția că o astfel de taxă ar pune presiune pe consumatori, în special pe cei care folosesc cardul pentru plăți curente sau pe micii antreprenori care efectuează zilnic numeroase tranzacții.
Impactul potențial asupra economiei
Datele oficiale arată că în ultimii ani volumul total al tranzacțiilor din România a crescut exponențial.
- În 2022, sistemul ReGIS a procesat tranzacții în valoare de 16.198 miliarde lei;
- În 2023, volumul total a depășit 25.000 miliarde lei;
- Plățile cu cardul au însumat 483 miliarde lei doar în 2022;
- La acestea se adaugă transferurile prin sistemele de plăți de retail, cu sume de ordinul trilioanelor de lei.
Pe baza acestor cifre, chiar și un procent mic aplicat tranzacțiilor ar putea genera venituri record pentru stat. Totuși, specialiștii avertizează că efectele secundare nu trebuie ignorate. O astfel de taxă ar putea descuraja plățile digitale, încurajând oamenii să revină la numerar, ceea ce ar submina tocmai obiectivul de modernizare a economiei.
O idee respinsă de opinia publică
Deși s-a discutat în mediul politic și economic, taxa universală nu a fost implementată și nici nu se află, în prezent, pe agenda legislativă. Reacțiile publice au fost covârșitor negative, mulți considerând ideea o formă mascată de dublă impozitare.
Românii s-au declarat revoltați la gândul că ar trebui să plătească pentru fiecare mișcare a banilor proprii, considerând că statul ar trebui, mai degrabă, să reducă risipa și evaziunea fiscală, nu să impună noi poveri.
Deși pare o soluție tehnic ușor de aplicat și atractivă pentru bugetul de stat, taxa universală ridică numeroase semne de întrebare privind echitatea și impactul său real asupra economiei.
O cotă aparent mică, precum 0,2%, ar putea aduce miliarde la buget, dar și o creștere a costurilor zilnice pentru milioane de români. Pentru moment, proiectul rămâne doar o propunere, dar discuțiile din jurul lui au arătat cât de sensibil este subiectul fiscalității în România – acolo unde orice leu contează, atât pentru stat, cât și pentru cetățean.
