Miruna Purcel
România a primit o veste surprinzătoare: statul a acceptat o despăgubire de 5,7 milioane de euro pentru Tezaurul dacic furat dintr-un muzeu din Olanda, deşi ancheta nu este încă finalizată. Viermele incertitudinii persistent a fost înlocuit de decizia oficială de a nu mai aştepta concluziile procesului penal, ci de a-şi asigura măcar compensaţia financiară, în timp ce piesele de patrimoniu lipsă ar putea fi restituite dacă vor fi găsite.
Ce obiecte au fost furate şi cine le-asigurase
Jaful s-a înregistrat în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, la Muzeul Drents din Assen, Olanda. Au dispărut patru obiecte de patrimoniu – Coiful dacic de la Coţofeneşti şi trei brăţări dacice de aur. Aceste artefacte făceau parte din expoziţia „Dacia – Imperiul de aur și argint”. Muzeul Drents le-asemănase cu asigurare, pentru transport şi expunere, la o valoare pentru care o companie de asigurări olandeză a garantat că plăteşte în cazul pierderii sau deteriorării.
De ce au acceptat autorităţile suma înainte de încheierea anchetei
Autorităţile române s-au confruntat cu dilema: să aştepte până când ancheta penală din Olanda să stabilească cine este vinovat, unde au dispărut exact obiectele şi dacă acestea pot fi recuperate, sau să accepte plata asigurării imediat. Decizia a fost în favoarea celei de-a doua opţiuni: statul nu a vrut să rişte să piardă definitiv accesul la compensare, în cazul în care piesele nu ar fi fost găsite curând. Astfel, cei 5,7 milioane de euro au fost viraţi în contul Muzeului Național de Istorie. Dacă artefactele se găsesc, ele vor fi returnate muzeului, iar dacă vor necesita restaurare, costurile vor fi deduse din despăgubirea primită.
Ce urmează în anchetă şi cum afectează despăgubirea cazul
Ancheta penală continuă pe două fronturi: identificarea persoanelor responsabile de furt şi găsirea artefactelor sustrase. Suspecţii principali sunt deja reţinuţi, însă nu s-a confirmat încă dacă obiectele există sau dacă au fost distruse ori scoase din ţară. Valorile exacte ale obiectelor, condiţia lor la momentul recuperării şi costurile eventuale de restaurare vor fi reevaluate de specialişti. Dacă piesele vor fi returnate, acestea îşi vor relua locul în Muzeul Naţional de Istorie.
Despăgubirea reprezintă pentru moment o reparare parţială — compensarea financiară nu înlocuieşte patrimoniul, dar asigură că statul nu rămâne fără niciun garant într-un caz de acest fel. Mulţi critici susţin că suma e mult mai mică decât valoarea cultural-istorică reală a obiectelor, însă guvernul român a considerat că este preferabilă o soluție concretă în locul unei așteptări poate nesfârşite.
