Un episod neașteptat a avut loc marți în orașul Buftea, acolo unde clopotele Bisericii „Sfânta Mare Muceniță Varvara” au fost trase în semn de întâmpinare pentru Călin Georgescu, fost candidat la alegerile prezidențiale. Momentul a stârnit uimire și critici în rândul opiniei publice, mai ales după ce preotul paroh a explicat gestul într-un mod care a amplificat scandalul: „S-a tras un clopot, poate vine un președinte”.

Citește și

Varza la butoi fără apă: rețetă tradițională pas cu pas

Incidentul a avut loc în jurul prânzului, chiar în momentul în care Călin Georgescu ieșea de la secția de poliție din Buftea, unde se prezentase pentru semnarea controlului judiciar în dosarul în care este vizat. La doar câteva minute distanță, fostul politician s-a îndreptat spre biserica aflată în apropiere.

Potrivit imaginilor filmate de jurnaliștii prezenți la fața locului, Georgescu a sosit într-o coloană de mașini, însoțit de mai mulți bodyguarzi, iar în momentul în care vehiculul său a intrat în curtea lăcașului de cult, clopotele au început să sune.

Gestul a atras imediat atenția trecătorilor, iar mulți s-au oprit mirați, neînțelegând de ce biserica anunța un eveniment de o asemenea manieră în mijlocul zilei, fără vreo sărbătoare religioasă sau înmormântare.

După câteva minute, clopotele au fost trase din nou, exact când Călin Georgescu a pășit în curtea bisericii, întărind impresia că momentul fusese pregătit special pentru el.

Contactat de jurnaliști, preotul paroh al bisericii a oferit o declarație care a ridicat și mai multe semne de întrebare. Acesta a afirmat că nu a fost vorba despre un gest politic, ci despre „o tradiție bisericească” de a marca venirea unei persoane importante.

„S-a tras clopotul, așa… Nu e bine? E un eveniment pentru biserică. Când vine cineva, se trage clopotul. Așa a fost și când părintele Cleopa a intrat în Sfântul Munte – s-au tras clopotele, era un sfânt. Și acum s-a tras un clopot, poate vine un președinte”, a declarat preotul din Buftea.

Explicația a fost însă privită cu scepticism, mai ales că Biserica Ortodoxă Română interzice explicit implicarea clericilor în activități cu tentă politică. Compararea lui Călin Georgescu cu Sfântul Cleopa Ilie, una dintre cele mai respectate figuri ale monahismului românesc, a fost considerată de mulți credincioși un gest deplasat și lipsit de discernământ.

Contextul scandalului: un fost candidat cu controverse

Călin Georgescu, fost oficial ONU și fost candidat la alegerile prezidențiale, a fost în centrul atenției publice în ultimele luni după ce a fost plasat sub control judiciar, în cadrul unui dosar aflat în instrumentarea procurorilor. Deși detaliile anchetei nu au fost făcute publice integral, prezența sa regulată la secția de poliție a devenit subiect de interes mediatic.

În acest context, vizita la biserică imediat după semnarea controlului judiciar și modul în care a fost primit au stârnit reacții puternice. Mulți observatori consideră că gestul preotului poate fi interpretat ca un act de susținere publică a unui personaj politic aflat în dificultate, fapt interzis de regulile Bisericii.

Potrivit Regulamentului pentru viața bisericească al BOR, clericii au obligația „să se abțină de la orice manifestare politică sau de partizanat” și „să nu folosească simbolurile bisericii în scopuri personale, ideologice sau electorale”.

Istoric de simpatii religioase în jurul lui Georgescu

Nu este prima dată când Călin Georgescu este asociat cu mediul bisericesc. În campania electorală precedentă, mai mulți preoți din țară au fost acuzați că au promovat imaginea sa în timpul slujbelor, îndemnând enoriașii să-l voteze.

Deși Patriarhia Română a transmis atunci un comunicat ferm în care condamna asemenea practici, declarând că „Biserica nu se implică în campanii electorale și nu susține candidați politici”, fenomenul a continuat izolat în anumite parohii, mai ales în mediul rural.

Reacțiile publice de atunci au fost similare cu cele stârnite acum: un amestec între indignare și uimire. Mulți credincioși au considerat că spiritualitatea și politica trebuie ținute complet separate, iar folosirea simbolurilor sacre pentru a glorifica un politician reprezintă o abatere gravă de la misiunea Bisericii.

Reacții și indignare în mediul public

După difuzarea imaginilor, momentul de la Buftea a devenit viral pe rețelele de socializare. Zeci de comentarii ironice sau critice au invadat paginile locale și naționale.

Unii utilizatori au glumit amar, spunând că „sfinții au început să candideze”, în timp ce alții au cerut intervenția Arhiepiscopiei Bucureștilor pentru a sancționa comportamentul preotului.

Pe de altă parte, unii enoriași din Buftea au apărat gestul părintelui, spunând că acesta „nu a vrut să jignească pe nimeni” și că tradiția tragerii clopotelor pentru oaspeți importanți există de mult timp, chiar dacă este rar aplicată în prezent.

Deocamdată, Patriarhia Română nu a emis o poziție oficială privind incidentul, însă potrivit precedentelor similare, este de așteptat ca Arhiepiscopia Bucureștilor să solicite un raport intern din partea parohiei.

În trecut, clerici care au folosit imaginea bisericii pentru acțiuni cu tentă politică au primit avertismente canonice sau sancțiuni disciplinare, fiind obligați să-și ceară scuze public.

Un amestec periculos între religie și politică

Episodul de la Buftea ridică, din nou, întrebarea despre granița dintre credință și influența politică în societatea românească. Deși Biserica se bucură de una dintre cele mai mari încredințe publice din țară, gesturi precum cel al preotului care a tras clopotele pentru un politician riscă să erodeze imaginea instituției.

Compararea lui Călin Georgescu cu un sfânt și asocierea unui simbol sacru cu o persoană aflată sub control judiciar au provocat revoltă și dezbateri aprinse.

Un comentator bisericesc rezuma ironic situația: „Clopotele cheamă oamenii la rugăciune, nu la politică. Când sună pentru un candidat, înseamnă că ceva s-a pierdut între altar și realitate.”

Astfel, scena din Buftea nu este doar un moment bizar, ci un semnal de alarmă despre felul în care unele biserici locale se lasă antrenate, voit sau nu, într-un joc de imagine care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea autentică.