Redactia
Suntem în perioada sărbătorilor de iarnă și mulți dintre noi ne bucurăm de momentele petrecute alături de familie, în special de părinți. Nu este așa, însă, pentru toată lumea. Sunt copii cărora le lipsesc afecțiunea mamei și îi duc dorul. Așa i se întâmplă unei fetițe din Iași, care i-a cerut lui Dumnezeu, printr-o scrisoare emoționantă, să-i aducă mama acasă.
Scrisoarea emoționantă a unei fetițe
Sărbătorile de iarnă ar trebui să fie prilej de bucurie pentru noi toți. Mulți dintre noi ne dorim să ne bucurăm de clipele petrecute alături de cei dragi, mai ales de părinți. Nu se întâmplă acest lucru pentru toată lumea. Sunt mii de copii în țară care duc dorul mamelor sau taților lor, pentru că aceștia sunt nevoiți să muncească în străinătate, pentru a avea un trai mai bun. Printr-o astfel de situație trece o fetiță din Iași, informează cancan.ro.
Cuprinsă de dorul mamei, fetița a pus mâna pe un pix și i-a scris o scrisoare lui Dumnezeu. Fetița Îl roagă să i-o aducă acasă pe cea care a crescut-o și i-a dat naștere.
”Doamne, îmi doresc să vină mami acasă din Irlanda, că eu nu mai pot de dorul ei, crede-mă! Te rog, Doamne, crede-mă! O iubesc pe mama mea. Te rog, Doamne! Anastasia”, a scris fetița în scrisoarea adresată Celui de Sus.
Scrisoarea a fost postată pe rețelele de socializare și a sfâșiat inimile celor care au citit-o.
Drama copiilor din România
Copiii din România trec printr-o adevărată dramă odată cu plecarea părinților peste hotare. Sunt unii copii care sunt extrem de afectați de dorul lor și decurg la gesturi șocante: sinuciderea. Copiii se simt abandonați și aleg să decurgă la acest gest. Un copil s-a spânzurat cu un șiret pentru că nu mai suporta distanța de mama sa. ”Era cald când l-am găsit acolo”, spune tatăl său.
Ce spun psihologii despre părinții plecați în străinătate
Psihologii trag un semnal de alarmă și spun că cei mici nu pot crește mereu fără părinți, chiar dacă sunr lăsați în grija bunicilor, de exemplu.
”Celor mici le trebuie dragoste. Cei mici au nevoie să înțeleagă lumea prin ochii părinților lor, pe care îi văd ca pe niște exemple de urmat. Copiii, oricât ar fi de greu de acceptat adevărul acestor cuvinte, nu pot singuri. Și nu e vorba că nu pot să meargă la grădi numai cu bunica sau să își facă temele numai cu un meditator – pentru știm cu toții că puștii sunt înzestrați cu o istețime mai mare decât a celor mai mulți dintre adulți – e vorba că este necesar ca ei să se dezvolte psihic și fizic în preajma unor oameni pe care să știe că se pot baza și de care se pot apropia. Și nu printr-un cont de Skype”, spune psihologul Maria Verdi.
