Balaban Georgiana
În fiecare an, Moș Crăciun primește scrisori pline de dorințe de la copii din întreaga lume, dar uneori, aceste scrisori ascund povești cutremurătoare și dorințe ce depășesc limitele obișnuite ale cadourilor. În acest an, scrisoarea emoționantă a Aidei, o adolescentă de 13 ani crescută cu grijă de bunică, a ajuns să atingă inimile multora, aducând cu ea o poveste complexă de separare și iubire.
Aida, o tânără plină de ambiție și aspirații, împărtășește o poveste tulburătoare despre copilăria sa. Crescută cu grijă de bunică de la vârsta de șapte ani, Aida a trebuit să învețe repede că viața poate aduce atât bucurii cât și provocări. Povestea ei se împletește cu dorința simplă, dar profundă, de a primi un telefon de la mama ei, care, din motive necunoscute, a ales să lucreze în străinătate pentru a asigura un trai mai bun familiei.
Chiar dacă mama Aidei a făcut această alegere din dragoste și cu speranța unui viitor mai bun pentru fiica ei, separarea dintre mamă și copil a lăsat o rană adâncă în inima adolescentei. Scrisoarea transmite complexitatea emoțiilor pe care Aida le resimte, de la dor și tristețe până la recunoștință față de bunica ei, care a devenit figura maternă stabilă în viața ei.
Scrisoarea plină de emoție a unei copile de 13 ani pentru Moș Crăciun
„Numele meu este Aida.
Am 13 ani și la vârsta mea nu ar mai trebui să cred în Moș Crăciun. Nici eu nu știu dacă cred în bătrânelul simpatic cu barbă albă su doar în magi pe care el o transmite.
Nu îți cer nimic, ceea ce eu îmi doresc, nimeni nu îmi poate da. Să îți spun despre mine: Sunt crescută de mamaia de la vârsta de șapte ani.
Mama a plecat la muncă în străinătate. Un an a ținut legătura cu noi, apoi din ce în ce mai rar.
Am aflat că mai am o surioară, dar nu am văzut-o niciodată. Învăț foarte bine și vreau să devin avocat și să lupt pentru drepturile copiilor ca mine. Mamaia îmi oferă toată dragostea ei, nu îmi trebuie nimic mai mult. Mi-a spus că mă cheamă Aida pentru că Mamei îi plăcea opera.
Vezi de ce nu îți cer nimic? Pentru că pe mama nu o poți face să mă iubească…
Totuși îți cer ceva: zile multe pentru mamaia. Să o pot face mândră de mine.
Nu îți las nicio adresă pentru că ce îmi doresc eu nu poate veni într-un pachet.
Vreau să te rog doar să îi faci să înțeleagă pe toți părinții din lumea asta că un copil are nevoie de iubirea lor.
Și eu am nevoie, dar mamaia îmi dă destulă iubire, poate mai multă decât mi-ar fi dat mama… și eu totuși am nevoie de iubirea ei.
Despre tata nu știu nimic, nici mamaia nu știe.
Dragă Moșule, dacă poți, fă-o pe mama să mă sune, măcar atât.
Mulțumesc,
Aida“
Dorința Aidei nu este una materială. Ea nu își dorește jucării scumpe sau bunătăți. Ceea ce își dorește cu ardoare este un semn de conectare cu mama ei, un simplu telefon care să atenueze distanța și să umple golul creat de absența maternă. Prin această dorință, Aida aduce în prim-plan realitatea multor copii care trăiesc departe de părinții lor și simt nevoia fierbinte a unei conexiuni umane autentice.
Scrisoarea Aidei conține și mesaje de recunoștință și iubire față de bunica sa, care a devenit singura figură parentală în viața ei. Cu răbdare și devotament, bunica a oferit un cămin stabil și iubire necondiționată. Aida își exprimă dorința ca bunica să aibă parte de multe zile fericite și să asiste cu bucurie la împlinirea visurilor sale de a deveni avocat.
Aida are o dorință simplă
Scrisoarea Aidei atinge corzile sensibile ale cititorilor, aducând în prim-plan dorințele simple și puternice ale copiilor separați de părinți. Mesajul său devine o rugăminte universală către Moș Crăciun și către toți părinții din lume: să nu uite că un copil are nevoie, mai presus de orice, de iubirea și conectarea cu părinții săi.
În pragul sărbătorilor, scrisoarea Aidei ne amintește că cel mai prețios cadou nu este întotdeauna material, ci poate fi acel moment de conexiune, un telefon sau o îmbrățișare, care aduce lumina și căldura în inimile celor dragi.
