Roxana
Sâmbăta lui Lazăr, sărbătorită în calendarul ortodox pe 27 aprilie 2024, este o zi profundă de semnificație religioasă și culturală înaintea sărbătorii Floriilor. Aceasta este cunoscută și sub denumirea de Moșii de Florii și este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se mai fac pomeniri pentru cei adormiți.
Conform tradiției, Sâmbăta lui Lazăr comemorează un moment semnificativ relatat în Evanghelia după Ioan, învierea lui Lazăr din Betania, realizată de Iisus la patru zile după înmormântarea acestuia. Această minune, un simbol al victoriei vieții asupra morții, precede patimile lui Hristos și are o profundă rezonanță spirituală. Se spune că Iisus, înainte de a-l învia pe Lazăr, a mărturisit: „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi”.
Pe lângă semnificația religioasă, Sâmbăta lui Lazăr este încărcată de obiceiuri și tradiții populare care reflectă respectul și omagierea memoriei celor trecuți. În această zi, tradițiile stipulează că nu se spală rufe, nu se toarce și nu se efectuează munci agricole sau curățenie în gospodărie. Aceste restricții sunt menite să respecte solemnitatea zilei și să pregătească sufletele pentru săptămâna ce urmează.
Un obicei deosebit de îndrăgit în această zi este pregătirea și distribuirea plăcintelor de către femei, un gest de generozitate și comuniune. Aceste plăcinte, oferite ca pomană, sunt un simbol al recunoștinței și speranței în învierea sufletelor. De asemenea, în multe părți ale țării, fetele mai tinere participă la un ritual de plantare a florilor, în credința că acestea, plantate în Sâmbăta lui Lazăr, vor înflori abundent.
O altă tradiție impresionantă este aceea a colindului copiilor. Îmbrăcați în alb și împodobiți cu flori de primăvară, copiii parcurg satele recitând povestea lui Lazăr și colectând ouă pentru a le încondeia în Joia Mare. Această tradiție este nu doar un act de reamintire a poveștii biblice, dar și unul de întărire a legăturilor comunitare.
Etnologii subliniază că aceste tradiții și obiceiuri sunt vitale pentru menținerea coeziunii sociale și transmiterea valorilor culturale de la o generație la alta. Ele reflectă nu doar respectul pentru trecut, dar și modul în care comunitatea se pregătește spiritual pentru sărbătorile ce urmează.
Astfel, Sâmbăta lui Lazăr rămâne o zi de reflecție și venerare, îmbinând în mod armonios credința cu tradiția. Este o zi în care comunitatea se reunește într-un spirit de solidaritate și speranță, onorând memoria celor adormiți și pregătindu-se pentru profundele sărbători ce urmează în calendarul creștin ortodox.
