Georgescu Dragos
Sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Petru și Pavel, celebrată anual pe 29 iunie, este o zi cu totul aparte în tradiția românească. Mai ales în mediul rural, această zi este încă păzită cu grijă, fiind însoțită de interdicții stricte, superstiții puternice și obiceiuri care se transmit din generație în generație.
Se spală sau nu în Sâmbăta dinaintea Sfinților Petru și Pavel
Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o semnificație religioasă profundă. Cei doi sunt considerați stâlpi ai Bisericii creștine, martiri ai credinței și mijlocitori între oameni și divinitate. În credința populară, Sfântul Petru este cel care ține cheile Raiului, iar Sfântul Pavel este cel care judecă păcatele grele ale oamenilor. Împreună, ei reprezintă justiția divină și ordinea spirituală, iar sărbătoarea lor este una de temut și de respectat.
Potrivit tradiției populare românești, în sâmbăta dinaintea Sfinților Petru și Pavel nu se spală haine.
Această zi este considerată „zi de odihnă” sau „zi păzită”, iar spălatul rufelor este strict interzis. Motivele sunt atât de natură simbolică, cât și spirituală:
Se crede că spălatul în această zi „tulbură apele” și atrage ghinionul.
Gospodinele evită să spele rufe, să calce, să coasă sau să lucreze cu apă, pentru a nu „supăra sfinții”.
Superstiția spune că cei care spală în această zi pot avea parte de necazuri în familie sau boli neașteptate.
În multe zone, bătrânii spun: „Cine spală înainte de Sânpetru, își spală norocul” – adică își alungă binele din casă. De aceea, rufele sunt spălate fie în zilele de dinainte, fie după sărbătoare, niciodată în sâmbăta respectivă.
Așadar, conform tradiției, nu se spală haine în sâmbăta dinaintea Sfinților Petru și Pavel.
Cu o asemenea încărcătură simbolică, zilele din preajma sărbătorii sunt însoțite de multiple interdicții și gesturi ritualice. Cea mai importantă este chiar sâmbăta dinaintea zilei de 29 iunie, considerată o zi de „pază” sau „păzită”, în care nu se muncește și nu se deranjează echilibrul lumii.
Potrivit tradiției, sâmbăta care precede sărbătoarea este o zi în care se oprește orice activitate care ar putea tulbura ordinea sacră. Se spune că în această zi, Sfinții Petru și Pavel „își trimit ochii” pe pământ, ca să vadă cine le cinstește numele și cine le calcă voia.
Printre cele mai importante interdicții respectate cu strictețe se numără:
Nu se spală șaua cailor, căci se crede că astfel se aduce pagubă animalelor și se tulbură mersul vieții.
Nu se fac treburi grele în gospodărie, cum ar fi spălatul rufelor, tunsul oilor, cositul sau lucrările la câmp.
Nu se face curat în grajduri, nu se spală sau se calcă, pentru că se spune că toți cei care muncesc riscă să atragă boli și necazuri.
Nu se umblă cu plugul sau cu animalele de povară, fiindcă este zi de odihnă pentru suflet și trup, dar și pentru animale.
În multe sate din România, bătrânii spun că această zi e una de cumpănă și că tot ce se face împotriva rânduielilor se va întoarce împotriva celui ce nesocotește obiceiul.
Una dintre cele mai neobișnuite interdicții este cea legată de spălarea șeii. La prima vedere, acest obicei poate părea banal, însă în credința populară, șaua are o valoare simbolică puternică. Este un obiect legat de muncă, de călătorie, dar și de autoritate. Spălarea ei într-o zi „păzită” este văzută ca un act de tulburare a ordinii firești, o sfidare a voii divine.
Se spune că cel care spală șaua înainte de Sânpetru riscă să piardă animalele, să le fie lovite de trăsnet sau să se îmbolnăvească fără leac. În unele zone din Moldova și Ardeal, gospodarii nici nu se apropie de grajd în acea zi, lăsând animalele în pace și păstrând liniștea ca semn de respect față de sfinții care „umblă prin lume”.
Ziua în care nu se supără vitele și nu se face zgomot
Pe lângă interdicțiile legate de muncă, tradiția spune că nu este bine să faci zgomot mare, să țipi sau să bați în lemne. Se crede că orice zgomot deranjează spiritele bune și atrage asupra casei necazuri. De aceea, multe familii aleg să petreacă această zi în tihnă, fără certuri sau conflicte, cu rugăciune și respect.
În special în zonele montane, unde agricultura și creșterea animalelor sunt principalele surse de trai, această zi este considerată crucială pentru protejarea recoltelor și a vitelor. Femeile nu lucrează lâna, nu spală rufe, iar bărbații nu lucrează cu uneltele grele.
Post și rugăciune, pentru curățirea sufletească înaintea sărbătorii
Pentru că Sfinții Petru și Pavel sunt cinstiți cu mare solemnitate, ziua de sâmbătă care îi precede este văzută și ca un timp de post și rugăciune. În multe case se ține post negru până la prânz, iar seara se aprind lumânări pentru cei adormiți. În unele părți ale țării, gospodinele pregătesc colaci de pomană sau fac „colivă de Sânpetru”, care este dusă la biserică în dimineața următoare.
Se mai spune că cine postește cu credință în această zi va fi ferit de boală și primejdii, iar cei care rostesc rugăciunea către Sfinții Petru și Pavel pot primi răspuns la dorințele lor arzătoare.
Obiceiuri și superstiții locale legate de această sâmbătă
Fiecare zonă a țării are particularitățile ei în ceea ce privește această zi. În Maramureș, de pildă, fetele tinere nu au voie să-și spele părul în această sâmbătă, căci se crede că vor atrage ghinion în dragoste. În Oltenia, copiii sunt spălați dimineața devreme cu apă neîncepută, pentru a fi „curați ca soarele și feriți de păcate”.
În Muntenia, se practică un ritual de tămâiere a gospodăriei, cu tămâie și busuioc, pentru a alunga spiritele rele și a proteja casa de foc sau trăsnet. Tot în această zi, se pune o crenguță de alun la ușă, ca semn de protecție împotriva răului.
Trecerea către sărbătoarea de Sânpetru: începutul unei noi etape
Sâmbăta dinaintea Sfinților Petru și Pavel marchează și încheierea unei etape și începutul alteia. Se crede că odată cu această sărbătoare, se „întoarce frunza pe dos”, adică natura începe încet-încet să se pregătească pentru toamnă. Este un moment de echilibru între lumină și întuneric, între muncă și odihnă.
Sărbătoarea de a doua zi este una mare, care adună în biserici mii de oameni, mai ales cei care poartă numele sfinților. Însă ziua de dinainte rămâne una de tăcere, smerenie și rânduială. Se face ordine în suflet și în casă, fără a deranja firea.
Un avertisment transmis din bătrâni: „Cine nu păzește sâmbăta, păgubește în vară”
Bătrânii din satele românești obișnuiesc să spună că cine nu păzește sâmbăta dinainte de Sfinții Petru și Pavel, va avea necazuri toată vara. Se poate strica recolta, pot muri vitele sau pot apărea certuri în familie. De aceea, ziua este tratată cu maximă seriozitate, ca o zi de hotar între bine și rău.
„Sâmbăta asta n-o lucrezi nici de foame. E zi sfântă, nu-i de glumit. Sânpetru te vede și nu iartă,” spun bătrânii din Bucovina. Asemenea credințe întăresc legătura comunității cu valorile moștenite și dau un sens profund fiecărui gest, oricât de mic.
Credințele populare – o formă de înțelepciune colectivă
Deși trăim într-o epocă modernă, în care multe dintre aceste obiceiuri par depășite, ele păstrează o valoare simbolică puternică. Interdicția de a spăla șaua, de a munci sau de a tulbura liniștea nu este doar o superstiție, ci o formă de respect pentru ciclicitatea vieții, pentru natură și pentru sfințenie.
În esență, această sâmbătă nu este despre interdicții în sine, ci despre rânduială, echilibru și bună-cuviință, valori care transcend timpul și care oferă stabilitate sufletească într-o lume în continuă schimbare.
