Ce se dă de pomană pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului?
În tradiția populară românească, ziua de Moș Ajun, celebrată pe 24 decembrie, era încărcată de obiceiuri și credințe transmise din generație în generație. În această zi, oamenii obișnuiau să ofere pomană constând în alimente simple, dar simbolice: covrigi, colaci, mere, pere, nuci, plăcinte, prăjituri, bomboane și alte dulciuri. Gestul era considerat un act de generozitate și de împăcare sufletească, menit să aducă belșug și sănătate în anul care urma.
Potrivit unor obiceiuri vechi, turtele pregătite după rețete tradiționale în ziua de 20 decembrie, de Ignat, erau păstrate special pentru Ajun. Acestea se consumau și se împărțeau pe 24 decembrie rudelor, vecinilor, cunoscuților, dar mai ales persoanelor nevoiașe, ca semn de milostenie și solidaritate creștină.
Cu toate acestea, tradiția populară spune că în Ajunul Crăciunului nu era de bun augur să dai lucruri din casă, deoarece se credea că, odată cu ele, ai putea alunga norocul și sporul gospodăriei. Din acest motiv, gazdele aveau grijă să închidă bine porțile și intrările în curte, pentru ca niciun străin să nu pătrundă în gospodărie în această zi. Se spunea că un oaspete nepoftit ar putea „închide norocul” casei sau ar putea aduce piedici în viața fetelor nemăritate, mai ales în privința pețitorilor.
Tot de Ajun, existau și interdicții legate de comportament. Nu era voie să lovești pe cineva nici cu palma, nici cu pumnul, deoarece superstiția spunea că astfel de gesturi atrag necazuri fizice. Se credea că fiecare palmă dată se va transforma într-o rană, iar fiecare pumn – într-o bubă care va apărea pe trup de-a lungul anului următor.
Toate aceste credințe reflectă dorința oamenilor de a păstra armonia, liniștea și echilibrul în Ajunul Crăciunului, o zi considerată magică, în care fiecare faptă, bună sau rea, putea influența norocul întregului an.




















