Vanatoru Andreea
Prăznuit în fiecare an pe 26 decembrie, imediat după sărbătoarea Nașterii Domnului, Soborul Maicii Domnului ocupă un loc deosebit în calendarul ortodox. Marcat cu cruce roșie, acest praznic are o profundă încărcătură teologică și spirituală, fiind dedicat cinstirii Fecioarei Maria, cea care, prin voia lui Dumnezeu, L-a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos.
Ziua de 26 decembrie aduce în prim-plan rolul esențial al Maicii Domnului în istoria mântuirii, subliniind ascultarea, smerenia și credința sa desăvârșită. Dacă prima zi de Crăciun este dedicată celebrării venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu, a doua zi de sărbătoare îndreaptă atenția credincioșilor către cea care a făcut posibilă întruparea divină.
Ce înseamnă Soborul Maicii Domnului
În tradiția Bisericii Ortodoxe, cuvântul „sobor” desemnează o adunare, o comuniune a credincioșilor reuniți în rugăciune și cinstire. Soborul Maicii Domnului reprezintă, astfel, adunarea liturgică prin care este preamărită Născătoarea de Dumnezeu, alături de toți cei care au avut un rol important în taina Nașterii Domnului.
În această zi sunt pomeniți, alături de Fecioara Maria, dreptul Iosif, logodnicul ei și ocrotitorul Pruncului Iisus, prorocul David, strămoș al Mântuitorului, precum și Iacov, ruda Domnului. Toți aceștia sunt considerați părtași la împlinirea planului divin al mântuirii.
O sărbătoare a credinței și tradiției
Soborul Maicii Domnului, celebrat în a doua zi de Crăciun, îmbină rânduiala liturgică solemnă cu numeroase tradiții populare păstrate din generație în generație. Prin slujbele speciale oficiate în această zi, credincioșii își exprimă recunoștința față de Maica Domnului și îi cer ocrotirea, considerând-o mijlocitoare între oameni și Dumnezeu.
Această sărbătoare nu este așezată întâmplător imediat după Crăciun, ci completează în mod firesc bucuria Nașterii Domnului, evidențiind legătura profundă dintre Hristos și Maica Sa, precum și importanța rolului ei în istoria creștinismului.
„Soborul Maicii Domnului subliniază rolul unic al Fecioarei Maria în istoria mântuirii. Ea este considerată „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, fiind omul ales să devină vas al întrupării divine.”, a transmis pentru Digi24.ro Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București.
Din perspectivă teologică, Soborul Maicii Domnului reafirmă dogma Născătoarei de Dumnezeu (Theotokos), consacrată la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, în anul 431. Această dogmă stabilește că Iisus Hristos este pe deplin Dumnezeu și pe deplin Om, o unitate de natură divină și umană, și nu două persoane separate, subliniind astfel misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Denumirea sărbătorii își are originea în limba greacă – „Synaxis tis hyperaghias Theotokou” – și în slavonă – „Sobor Presviatîi Bogorodițîi”. Cuvântul „sobor” se traduce prin adunare sau reuniune liturgică, indicând o convorbire spirituală colectivă a credincioșilor, care se adună pentru a o cinsti pe Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Această sărbătoare este așezată imediat după prăznuirea Nașterii Domnului, completând în mod firesc celebrarea Crăciunului prin recunoașterea rolului fundamental pe care Maria l-a avut în taina Întrupării. Astfel, Soborul Maicii Domnului nu doar că aduce un omagiu Fecioarei Maria, ci și reafirmă credința ortodoxă în legătura între divin și uman în persoana lui Iisus Hristos.
Tradiții și obiceiuri populare pe 26 decembrie
În credința ortodoxă, ziua de 26 decembrie este în primul rând un prilej de participare la Sfânta Liturghie, moment în care credincioșii se roagă Maicii Domnului pentru protecție, sănătate și pace în familie. În cadrul slujbei, se aprind lumânări pentru cei adormiți, iar rugăciunile rostite în această zi sunt considerate deosebit de puternice, în special cele pentru copii și pentru bunul mers al gospodăriei, după cum subliniază Părintele Cazacu.
Tradiții populare românești
În tradiția populară, Soborul Maicii Domnului mai este cunoscut sub denumirile de „Ziua Moașelor” sau „Ziua Femeilor”, Maica Domnului fiind considerată ocrotitoarea nașterii și a maternității. Conform obiceiurilor străvechi, femeile care aduceau pe lume copii în cursul anului mergeau cu daruri simbolice – colaci, vin sau prosoape – la moașa care le-a asistat la naștere, ca semn de recunoștință. În mediul rural, moașele erau adesea stropite cu apă sau „îmbăiate” în cadrul unui ritual menit să le aducă puritate și sănătate, dar și pentru a atrage rodnicia și belșugul pentru anul ce urma.
Pentru protecția casei și a familiei, tradiția mai păstrează obiceiul de a nu oferi nimic din gospodărie, în special sare sau bani, pentru a nu alunga norocul și prosperitatea. În anumite regiuni, dimineața zilei de 26 decembrie, oamenii obișnuiau să se spele pe mâini cu apă în care era pus busuioc sau o monedă, gest simbolic de purificare și atragere a belșugului.
Soborul Maicii Domnului și valorile comunitare
Ziua este asociată și cu ideea de belșug și generozitate. Masa de sărbătoare este păstrată, iar bucatele rămase sunt oferite rudelor, vecinilor sau persoanelor nevoiașe, ca un act de milostenie. Bunătatea și voia bună arătate în această zi sunt considerate capabile să aducă un an prosper și lipsit de lipsuri.
Totodată, vizitele în familie au o importanță deosebită, fiind prilej de consolidare a relațiilor dintre nași și fini sau dintre rudele apropiate. La nivel comunitar, colindatul continuă, mai ales în rândul copiilor, care merg din casă în casă și primesc daruri simbolice, cum ar fi mere, nuci sau colaci. În unele sate, tinerii se adună la jocuri și petreceri tradiționale, celebrând bucuria sărbătorii și spiritul de comuniune.
Semnificația spirituală a praznicului
Soborul Maicii Domnului nu este doar un eveniment liturgic, ci un moment de reflecție asupra credinței, ascultării și iubirii jertfelnice. Maica Domnului rămâne un model de smerenie și nădejde, mijlocitoare între oameni și Dumnezeu. Prin această sărbătoare, Biserica reafirmă legătura profundă dintre Nașterea Domnului și cea care L-a purtat în pântece, oferind credincioșilor un reper spiritual esențial în perioada sărbătorilor de iarnă.
