Loredana Ionescu
Viața Laurei părea perfectă. Avea un soț iubitor, o sarcină mult dorită și o casă confortabilă într-un cartier liniștit. După ani de încercări și tratamente, ea și Eric primiseră vestea că vor deveni părinți de gemeni. Zilele erau pline de emoție, planuri și visuri. Nimic nu părea să prevestească furtuna care avea să se abată peste ea.
Soțul m-a părăsit pentru șefa lui în timp ce eram însărcinată, apoi au vrut să le dau unul dintre bebeluși
Totul s-a schimbat într-o singură clipă, la șapte luni de sarcină. Un mesaj aparent banal, venit de la șefa soțului ei, i-a transformat fericirea în coșmar.
Era o zi obișnuită, iar Laura își pregătea lista pentru cumpărături când telefonul a vibrat. Pe ecran a apărut numele Veronicăi, șefa lui Eric. A crezut că este ceva legat de serviciul soțului, poate o urgență. A deschis mesajul fără nicio bănuială.
Ceea ce a văzut i-a tăiat respirația: o fotografie cu Eric, fără cămașă, zâmbind, iar dedesubt scria simplu: „E timpul să afli. E al meu.”
Laura a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare. Își ținea mâna pe burtă, în timp ce inima îi bătea nebunește. Nu putea să creadă. Poate era o glumă crudă. Poate o greșeală. Dar în adâncul sufletului, știa adevărul.
Seara, l-a așteptat. Când ușa s-a deschis, n-a intrat doar Eric. În spatele lui era chiar Veronica.
Eric a oftat, evitând să o privească.
– „Lauren, hai să fim adulți. O iubesc pe Veronica. Plec cu ea.”
Cuvintele au lovit-o ca un pumn. A vrut să strige, dar nu a putut.
Veronica a vorbit rece, cu un zâmbet fals:
– „Și, fiindcă acest apartament e al lui, te rog să te muți până la sfârșitul săptămânii.”
Laura a rămas blocată.
– „N-am unde să merg! Port în mine GEMENII LUI!”
Veronica a ridicat o sprânceană, calmă, aproape satisfăcută.
– „Da, gemeni… Îți voi închiria o casă, îți voi plăti toate cheltuielile – dacă îmi dai unul dintre copii.”
– „Ce?!” a izbucnit Laura, crezând că a auzit greșit.
– „Gemenii sunt obositori. Dar eu vreau un copil. Fără să-mi stric corpul,” a spus Veronica, trecându-și mâna peste pieptul lui Eric.
– „Eu cresc copilul. Tu primești un acoperiș deasupra capului. E corect.”
Eric nu a scos un cuvânt. Doar a dat din cap, aprobând tacit.
Lacrimi fierbinți i s-au scurs pe obraji. Întreaga lume părea să se destrame în jurul ei. Dar în acea clipă, Laura a simțit cum în ea se aprinde ceva — nu frică, ci o forță pe care nu știa că o are.
A ridicat privirea și a spus calm:
– „Bine. Avem o înțelegere. Dar am o singură condiție.”
Veronica a zâmbit triumfătoare.
– „Perfect. Care e condiția ta?”
Laura s-a apropiat încet, privind-o drept în ochi.
– „Vreau să fiu eu cea care alege copilul.”
Veronica a ezitat o clipă, dar mândria nu i-a permis să arate îndoială.
– „Desigur. Oricum sunt identici. Alege-l tu.”
Două luni mai târziu, Laura a născut doi băieți sănătoși. Veronica și Eric au venit la spital, îmbrăcați elegant, pregătiți pentru „înțelegerea finală”.
Laura le-a întins un dosar.
– „Aici sunt actele casei. E totul plătit din banii voștri. Mulțumesc pentru generozitate.”
Veronica a privit confuză.
– „Unde e copilul meu?”
Laura a zâmbit amar.
– „Nu există copilul tău. Există doar copiii mei. N-ai cum să alegi între suflete. Eu am ales viața lor, nu promisiunile tale.”
A plecat din spital cu gemenii în brațe, fără să privească înapoi.
Ani mai târziu, când și-a refăcut viața, Laura a spus într-un interviu:
„Când toți te trădează, descoperi cât de puternică poți fi. Nu există preț pentru dragostea unei mame.”
Veronica și Eric s-au despărțit la scurt timp.
Iar Laura? A crescut singură doi copii minunați și a transformat cea mai dureroasă trădare într-o poveste despre curaj, demnitate și iubire necondiționată.
Sursa foto: Arhivă
