Ana Sasu
În miezul unei seri pustii, într-o casă plină de tăcere și de amintiri înșelătoare, trăia o femeie cu inima zdrobită. Ea se numea Elena, iar viața ei părea o dramă nesfârșită, în care umbrele minciunilor și ale îndoielii își făceau cuib.
Elena era o femeie frumoasă și inteligentă, cu ochi ce răscoleau adâncurile sufletului și un zâmbet ce putea aduce lumină în cea mai întunecată noapte. Dar dincolo de această aparență strălucitoare se ascundea o poveste tulburătoare, în care trădarea și respingerea își croiau drum prin inima ei sfâșiată!
„Sunt căsătorită de 6 ani. În fiecare seară, soțul îmi spune că merge la mama lui bolnavă. I-am spus să mă ia cu el, dar nu vrea”
Căsătorită de șase ani, Elena credea în iubirea adevărată și în puterea unei căsnicii fericite. Dar viața îi rezerva altfel de surprize, iar soțul ei, Adrian, părea să fie un maestru al aparențelor și al minciunii. Fiecare seară aducea cu sine povestea repetată a unei vizite la mama lui bolnavă, iar Adrian dispărea în întunericul nopții, lăsând-o pe Elena să se zbuciume într-o mare de întrebări și îndoieli.
Nu era doar absența lui Adrian care o îndepărta de el, ci și umbra înșelării ce plana asupra relației lor. De mai multe ori, Elena descoperise dovezi ale trădării lui Adrian, dar în ciuda tuturor acestor semne, încercase să îl ierte și să continue să își clădească viața alături de el și de micul lor copil.
Dar întrebările și îndoielile o îndreptau spre o mare de neîncredere și durere. De ce refuza Adrian să o ducă la mama lui bolnavă? De ce se comporta atât de distant și de rece față de ea? Și cel mai important, ce ascundea el în spatele zâmbetului său fals și al pretextelor sale bine orchestrate?
Elena se simțea prizoniera unei relații care îi sugea viața și înăbușea fiecare fărâmă de fericire din sufletul ei. Își dorea să afle adevărul, să se elibereze de lanțurile minciunii și să își recapete libertatea pierdută. Dar drumul către adevăr era presărat cu obstacole și cu temeri, iar ea se simțea pierdută în labirintul propriei ei suferințe:
„Am o mare nedumerire şi am nevoie de un sfat. Sunt căsătorită de 6 ani, avem un copil împreună de 1 an de zile. Soţul meu are foarte multe momente în care mă respinge. Adevărul este că seara, când vine acasă, se comportă frumos.
El m-a înşelat de câteva ori, însă eu l-am iertat. De câte ori vorbesc cu el îmi spune că este supărat, dar motivul nu mi-l spune. De câte ori ne certăm, îmi spune vorbe grele. Mama lui are probleme de sănătate, eu sunt ocupată toată ziua, seara îmi doresc să mă duc cu el la soacră-mea, dar refuză să mă ia. De câte ori îl întreb care este problema, îmi spune că este supărat, dar poartă diferite conversații și pare calm şi fericit cu diferiţi oameni, mai mult femei.
Eu simt că are pe altcineva în viaţa lui, eu nu ştiu ce să mai cred, am impresia că nici nu mă iubeşte. Am vorbit cu el, dar a spus că nu este adevărat, nu are pe nimeni şi dacă vorbește cu anumite persoane (femei), doar vorbeşte şi că el mă iubeşte, că altfel nu stătea cu mine. Însă eu nu simt lucrul ăsta și am nevoie de sfatul dumneavoastră.
Va rog, ajutaţi-mă cu un sfat, o explicaţie, nu am de unde să ştiu ce este în sufletul lui şi dacă el ar iubi pe altcineva nu vreau să stau în calea lui, însă nu ştiu care este adevărul. Mulţumesc!”, potrivit dailynews.ro.
Răspunul internauților
„Draga mea,
Starea pe care o are soţul tău faţă de tine se datorează obişnuinţei traiului în doi. După şase ani de căsnicie, plus un copil, i se pare că faci parte din peisaj. Această stare este susţinută şi din punct de vedere hormonal astfel încât, dacă încerci să-l scoţi din ea, răspunsul este unul agresiv.
Adevărul trist este că nu se mai simte atras, se simte respins. Simte că este obligat să facă unele gesturi pe care nu are chef să le facă, de aceea te repede. Ce ai putea să faci, având în vedere că eşti în situaţia să convieţuieşti cu el? Să nu îi mai pretinzi atenţie. Să nu îţi mai focalizezi atenţia asupra lui. Să nu mai crezi că fericirea ta depinde de modul în care se comportă el.
Să încerci să te pui pe tine pe primul plan. Poartă-te cu el că o prietenă, câştigă-i încrederea prin acceptare şi calm. Dacă el zice că vrea să stea cu tine, ok. Ia-o că atare. Dar nu te mai tângui. Pune-l să facă chestii concrete, nu-i mai cere luna de pe cer. Nu-l mai întreba dacă e supărat, oricum povestea cu mama lui este doar un pretext ca să aibă motiv să-şi justifice lipsa de chef. Dacă ai reuşi să fii mai indiferentă cu el, ar începe şi el să fie mai atent la tine. Bărbaţii au nevoie să fie stimulaţi, nu să se simtă vinovaţi”, conform sursei citate.
Sursa foto: dailynews.ro
