Mirela Loșniță
Tradiția uitată a celor 3 ouă îngropate în ajunul Paștelui. În satele vechi ale României, credințele strămoșești se amestecau cu sărbătorile religioase, dând naștere unor obiceiuri care aveau rolul de a proteja familia, gospodăria și sufletul. Unul dintre aceste ritualuri aproape uitate este cel al celor trei ouă roșii îngropate în ajunul Paștelui, o tradiție cu rădăcini profunde în simbolismul renașterii, al credinței și al legăturii omului cu pământul.
Tradiția uitată a celor 3 ouă îngropate în ajunul Paștelui
În credința populară, oul este simbolul vieții, al începutului și al protecției divine. Vopsirea ouălor în roșu, culoarea sângelui lui Hristos, adaugă o dimensiune sacră acestui simbol. Îngroparea ouălor în ajunul Paștelui era o formă de rugăciune tăcută, un gest prin care oamenii cereau belșug, pace în casă și protecție împotriva răului.
Cele trei ouă roșii aveau fiecare o semnificație distinctă:
- Primul ou era pentru prosperitate și recolte bogate,
- Al doilea, pentru sănătate și armonie în familie,
- Iar al treilea, pentru ferirea de rele și noroc pe tot parcursul anului.
Oamenii nu le îngropau oriunde, ci la rădăcina unui pom roditor sau în apropierea casei, în grădină, acolo unde se simțea energia pământului „viu”. Ritualul se făcea în taină, doar de către membrii familiei sau chiar de către cel mai în vârstă membru, care știa bine tainele străvechi ale gospodăriei.
Cum se desfășura ritualul și ce reguli erau respectate
Pentru ca tradiția să aibă efect, ouăle trebuiau vopsite în Joia Mare, iar îngroparea lor se făcea sâmbătă noaptea, înainte de miezul nopții, când se spunea că cerurile se deschid. Persoana care le îngropa rostea în gând o rugăciune simplă, dar sinceră, cerând binecuvântare peste cei dragi și peste casă.
În timpul îngropării, nu era voie să se vorbească, iar ritualul se făcea cu fața spre răsărit. Locul era marcat discret, cu o piatră sau cu o cruce mică din lemn, pentru ca în ziua Învierii, după ce se întorceau de la biserică, să fie dezgropate și împărțite.
Oul pentru belșug era pus în coșul cu pâine și grâu pentru a aduce roade în ogor, oul pentru sănătate era păstrat într-un vas de lut pe vatră, iar cel pentru protecție se îngropa din nou în colțul curții, ca să țină casa departe de boli și certuri.
Ce se spune că atrag aceste ouă în viața ta
Legenda spune că aceste ouă îngropate au puterea de a atrage norocul tăcut, cel care vine fără zgomot, dar aduce stabilitate. Nu este vorba despre miracole vizibile, ci despre armonie de durată, despre relații liniștite, casă ferită de pagubă și copii sănătoși.
Mai mult, bătrânii spuneau că dacă ouăle se crapă în pământ sau sunt mâncate de vietăți, este un semn că familia a fost ferită de un necaz mare. Se credea că răul care trebuia să lovească gospodăria a fost „hrănit” de ou și transformat în bine.
În unele zone, tradiția mai era completată cu o lumânare sfințită, aprinsă în momentul îngropării, și cu frunze de busuioc, pentru a alunga spiritele rele. Busuiocul era apoi uscat și păstrat în icoană, fiind considerat protectorul casei pe tot parcursul anului.
Deși tradiția celor 3 ouă îngropate pare pierdută în multe locuri, ea renaște discret în rândul celor care caută să se reconecteze cu rădăcinile. În ultimii ani, tot mai mulți români își reamintesc de obiceiurile bunicilor, considerându-le nu superstiții, ci gesturi simbolice de respect față de natură, credință și echilibrul familial.
În mediul rural, încă se mai păstrează urme ale acestui obicei, iar unele femei bătrâne îl transmit mai departe nepoților, cu speranța că nu totul va fi înghițit de modernitate. „Ouăle îngropate nu aduc bogăție peste noapte, dar fac casa să fie liniștită și curtea vie”, spunea o bătrână din Apuseni.
Poate că nu ouăle în sine sunt cheia, ci intenția cu care sunt puse în pământ. Când omul se apleacă asupra pământului cu smerenie, când îngroapă o rugăciune în loc de teamă, se naște acel tip de magie simplă, dar profundă, care dă sens sărbătorilor și face viața mai blândă.
