Nicolescu Daniela
Pe 26 octombrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, una dintre cele mai mari sărbători ale toamnei. În această zi, credincioșii merg la biserică, aprind lumânări și dau de pomană pentru sufletele celor trecuți la Domnul. Tradiția spune că cine face milostenie de Sfântul Dumitru va fi binecuvântat cu sănătate, noroc și belșug tot restul anului.
Zi de rugăciune și milostenie
Sfântul Dumitru, cunoscut în popor și ca Samedru, este cinstit pentru curajul și credința sa neclintită. În această zi, oamenii se roagă pentru protecție, iertare și îndrumare, iar gesturile de milostenie au o semnificație aparte.
Conform tradiției, pe 26 octombrie se împart bucate calde, fructe și colaci pentru sufletele celor adormiți. În unele zone, femeile duc pachete la biserică, iar preoții le sfințesc înainte de a fi oferite celor nevoiași. Actul de pomană are o dublă valoare – una spirituală, de comemorare a morților, și una de binefacere, prin ajutorarea celor aflați în nevoie.
Ce se dă de pomană de Sfântul Dumitru
Tradițiile variază de la o regiune la alta, dar esența rămâne aceeași: dărnicia și pomenirea celor care nu mai sunt printre noi. În majoritatea gospodăriilor, femeile pregătesc cu o zi înainte coșurile cu daruri, respectând cu sfințenie obiceiul transmis din bătrâni.
Cele mai întâlnite bucate care se dau de pomană sunt:
- coliva, simbol al sufletului și al credinței;
- colacii și pâinea de casă, care semnifică rodul muncii și al pământului;
- mâncăruri calde, precum sarmalele, tocănița sau ciorba de pui;
- dulciuri tradiționale, cum ar fi plăcintele cu mere sau dovleac, gogoșile și cornulețele cu nucă;
- fructe de sezon, în special mere, struguri și nuci;
- lumânări aprinse, pentru luminarea sufletelor celor trecuți la Domnul;
- vin roșu sau must, oferite în amintirea sângelui Mântuitorului.
În unele sate din Muntenia și Oltenia, oamenii mai pun în pachet ciorapi, batiste sau prosoape, care se împart împreună cu mâncarea, pentru ca fapta bună să fie completă.
Obiceiuri păstrate cu sfințenie
Sfântul Dumitru marchează și sfârșitul anului pastoral. Tradiția spune că în această zi ciobanii își desfac stânele, împart brânza și pregătesc o masă mare în cinstea sfântului. În unele zone, se aprind focuri în curți sau pe dealuri, numite „focurile lui Samedru”, menite să alunge spiritele rele și să aducă protecție pentru iarnă.
Tot de Sfântul Dumitru, se crede că se încheie toamna și începe iarna adevărată. Bătrânii spuneau că, dacă în ziua sfântului e vreme frumoasă, iarna va fi blândă, dar dacă plouă sau ninge, urmează frig și viscol.
În satele din Transilvania, femeile obișnuiesc să dea de pomană lapte fiert și mămăligă, amintind de hrana simplă a ciobanilor care îl cinsteau pe Sfântul Dumitru ca pe un protector al turmelor.
Semnificația gestului de pomană
În credința populară, pomana de Sfântul Dumitru este considerată o rânduială care aduce liniște și binecuvântare. Se spune că, prin gestul de a oferi hrană, credinciosul își „curăță sufletul” și aduce lumină celor din lumea de dincolo.
Mulți oameni aleg să împartă pachete la biserică sau direct celor sărmani de pe stradă, în special bătrânilor singuri și copiilor nevoiași. În unele sate, după liturghie, credincioșii rămân în curtea bisericii și servesc împreună din bucatele aduse, ca semn de comuniune și pace.
O zi a credinței și a recunoștinței
Sfântul Dumitru nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și una a recunoștinței și a dăruirii. Este momentul în care oamenii își aduc aminte de cei care nu mai sunt, dar și o ocazie de a întări legăturile cu familia și comunitatea.
Fie că aleg să ducă bucate la biserică, fie că ajută un vecin sau un străin, credincioșii cred că fapta bună făcută de Sfântul Dumitru se întoarce înzecit.
Așa cum spun bătrânii, „cine dă de pomană cu inimă curată de Sfântul Dumitru nu va duce lipsă tot anul” — o credință care, dincolo de tradiție, vorbește despre bunătate, omenie și speranță.
