Loredana Ionescu
Un vocabular adecvat și o exprimare corectă reprezintă o carte de vizită pentru fiecare persoană. Cu toate acestea, există ocazii în care oamenii fac greșeli gramaticale fără să-și dea seama. Din neglijență, unii ajung să folosească cuvinte și expresii inexistente în limba română.
Vom enumera trei astfel de exemple:
1. Una dintre cele mai răspândite formulări greșite din limba română este „Dragele mele”. Potrivit normelor gramaticale, adjectivul „drag” are forma feminină „dragă”. La plural, forma cuvântului „dragă” este „dragi”, nu „drage”.
Astfel, „Dragele mele” nu este corect din punct de vedere gramatical, iar forma corectă este „Dragile mele”.
Este important să menționăm că, în ciuda faptului că forma „drage” este prezentă în DEX, aceasta se referă la o navă special amenajată pentru dragare, la un instrument în formă de sac sau de plasă pentru colectarea organismelor din apă sau la o aparatură tehnică de luptă împotriva minelor în regiuni acvatice.
2. Deși mulți oameni folosesc forma de plural „monezi”, aceasta este incorectă din punct de vedere gramatical. Conform dicționarelor de limbă română, forma corectă de plural a substantivului „monedă” este „monede”.
3. Există unele confuzii și în ceea ce privește folosirea locuțiunii adverbiale „de asemenea”. Este incorect să folosim forma „deasemenea”. Forma corectă este „de asemenea”.
Cuvintele românești care nu se pot traduce în nicio altă limbă
Există unele cuvinte în limba română care sunt considerate a fi unice și nu au o traducere directă în alte limbi. Aceste cuvinte au o semnificație specială sau o încărcătură culturală și istorică pe care nu pot fi transpuse într-un alt cuvânt sau expresie în altă limbă.
Un exemplu de cuvânt românesc unic este „dor”, care este dificil de tradus într-o altă limbă. Termenul „dor” descrie o dorință profundă și intensă, o dorință care poate fi nostalgica și poate fi legată de amintiri, sentimente sau persoane dragi.
Un alt cuvânt românesc fără traducere directă este „suflet”, care descrie o parte a ființei umane care nu poate fi văzută sau atinsă, dar care este asociată cu emoțiile, personalitatea și viața interioară a unei persoane.
Există și alte cuvinte românești care sunt considerate a fi unice, precum „doină”, „dragoste”, „căldură” și „detașare”, care descriu stări, sentimente sau situații specifice culturii și istoriei românești și care nu pot fi traduse într-un singur cuvânt în alte limbi.
