Mirela Loșniță
Scriitorul și jurnalistul Nicolae Cristache a murit miercuri dimineață, după o lungă și grea suferință. Vestea a fost confirmată de apropiații săi. Nicolae Cristache avea 87 de ani și a lăsat în urmă o carieră întinsă pe mai bine de șase decenii, atât în presă, cât și în literatură.
Cine a fost Nicolae Cristache
Nicolae Cristache s-a născut la Brăila, pe 5 noiembrie 1939. A fost scriitor și publicist român, cunoscut pentru activitatea sa îndelungată în presa culturală și politică de dinainte și de după 1989. De-a lungul carierei, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, organizație care reunește autorii de referință ai literaturii românești.
Numele său a rămas legat de mai multe publicații importante ale ultimelor decenii. A trecut atât prin presa scrisă a perioadei comuniste, cât și prin cea a României postdecembriste, adaptându-se la transformările succesive ale sistemului media.
Până în 1989, Nicolae Cristache a activat ca secretar general de redacție la revista Flacăra, una dintre publicațiile de cultură și actualitate cu impact major în perioada respectivă. După Revoluție, cariera sa jurnalistică a continuat într-un ritm la fel de intens.
A fost redactor șef la publicațiile Curierul Românesc și Expres, iar ulterior a preluat funcția de director la Zig-Zag, Viitorul Românesc, Ora și Ochiul Soacrei. Aceste titluri s-au numărat printre publicațiile care au marcat presa românească din anii ʼ90 și 2000.
Pe lângă funcțiile de conducere, Nicolae Cristache a semnat articole și ca editorialist sau colaborator la Cronica Română, Jurnalul Național, Lumea Magazin, Ziua, Evenimentul Zilei, Cotidianul și Sentința. Prezența sa constantă în presa centrală a susținut o carieră jurnalistică remarcată prin longevitate.
Cariera literară a lui Nicolae Cristache a debutat în 1979, an în care a publicat două volume: „Viața pentru toți”, la Editura Junimea, și „Magazinul de mărunțișuri”, la Editura Albatros. Editura Albatros a rămas casa sa editorială principală în anii următori.
Tot la Albatros au apărut „Vinovații nu știu nimic” (1981) și „Recurs la morală” (1984). În 1982, scriitorul a publicat „Încadrat în muncă doresc eternitate” la Editura Eminescu, iar în 1986 a urmat romanul „Bulgăre de nisip”, tot la Albatros.
Volumele publicate după 1989
După Revoluție, Nicolae Cristache și-a continuat activitatea literară prin Fundația Română pentru Jurnalism, unde a publicat „Condamnat la Cotroceni” și „Ziariștii” în 1994 și 1995. Au urmat „Balul nebunilor” (1996) și „Apele din cenușă” (1997), la aceeași fundație.
La finalul anilor ʼ90, scriitorul a publicat „Așteptând viscolul” (1998) și „Laboratorul” (1999) la Editura Alternative. În anii următori au apărut „Teatru” (2004, Editura Enciclopedică), „Sofia” (2008, Editura Anonymus) și „Sentința” (2010, Editura Neverland).
În 2011, a publicat la Editura Neverland volumul „Dialoguri cu primarul demiurg Gheorghe Iancu”. Un an mai târziu a apărut „Un erou blestemat: Ceaușescu în toată măreția și sminteala sa”, lansat atât în ediție digitală la eLiteratura, cât și pe hârtie la Editura Enciclopedică.
Ultimele volume, publicate la eLiteratura
Din 2013, Nicolae Cristache a publicat constant la Editura eLiteratura. Au apărut, în ordine, „A doua venire” (2013), „Hitler sunt eu” (2015) și „Seneca îi scrie lui Iisus” (2016).
Tot în 2016 a publicat romanul „Tusi”, urmat în 2017 de „Nero, neștiutul”, apărut atât în limba română, cât și în engleză, și de „Foc nebun”. Ultimele sale volume au fost „Elogiu ticăloșiei” (2019) și „Președinte la sensul giratoriu” (2021), ambele la Editura eLiteratura.
