Grigore Madalina
Mobilitatea militară pe teritoriul Europei rămâne o problemă serioasă pentru statele membre NATO, în special pentru țările aflate pe flancul estic. Deplasarea rapidă a trupelor și a echipamentelor din vestul continentului poate dura chiar și 45 de zile, în condițiile actuale. Oficialii europeni caută soluții pentru a reduce drastic acest interval, iar ideea unui „Schengen militar” revine tot mai des în discuțiile privind securitatea continentală.
Dificultăți majore în deplasarea trupelor spre estul Europei
Europa se confruntă cu infrastructură învechită, rețele feroviare incompatibile și birocrație excesivă. Aceste elemente îngreunează deplasarea rapidă a trupelor spre est, inclusiv spre România, zona considerată crucială în eventualitatea unei agresiuni militare din partea Rusiei.
Oficiali ai Uniunii Europene estimează că mutarea unei armate din vestul Europei până la granița cu Rusia sau Ucraina poate dura aproximativ 45 de zile, un interval considerat mult prea mare în contextul actualelor provocări de securitate. Obiectivul UE este reducerea acestui timp la câteva zile.
Probleme structurale: ecartament diferit, documentație greoaie și infrastructură depășită
Poduri vechi, drumuri care nu suportă greutatea convoaielor militare și linii ferate incompatibile creează blocaje semnificative. În portul Rotterdam, doar un mic procent dintre dane permit încărcarea directă în trenuri, în timp ce regulile de transport și documentația necesară întârzie suplimentar mobilizarea.
Țările baltice rămân dependente de ecartamentul feroviar rusesc, ceea ce obligă trupele și echipamentele să schimbe trenurile de mai multe ori pentru a-și continua traseul. Pentru remedierea acestor probleme, Estonia, Letonia și Lituania derulează un proiect de 24 miliarde de euro pentru integrarea în rețeaua feroviară europeană.
Situații similare apar și în Peninsula Iberică, unde Spania și Portugalia folosesc un ecartament diferit față de restul Europei.
Franța nu și-a putut trimite tancurile în România prin Germania
Infrastructura rutieră a Germaniei reprezintă o altă provocare, în ciuda rolului central al țării în mobilitatea militară europeană și a prezenței a peste 37.000 de militari americani pe teritoriul său.
Un exemplu relevant este cel al tancurilor franceze Leclerc, trimise către România în 2022. Transportul acestora a fost respins de vama germană din cauza greutății considerate prea mari pentru drumurile locale. Ca urmare, echipamentele nu au putut fi transportate pe șosele, iar ruta terestră a fost abandonată. Transportul a fost mutat pe mare, din Marsilia până la Alexandroupoli, Grecia, iar apoi pe calea ferată spre România, ocol care a prelungit transferul cu săptămâni.
Armata NATO are nevoie de reguli comune pentru mobilitate: ideea unui „Schengen militar”
Aliații NATO, cu excepția Spaniei, au convenit în iunie ca bugetele de apărare să crească până la 5% din PIB până în 2035, iar 1,5% din această sumă să fie direcționată către modernizarea infrastructurii esențiale.
Totuși, procesul de modernizare necesită timp, iar trupele care tranzitează state neimplicate într-un conflict trebuie să respecte procedurile civile — de la reguli vamale, la timpii de condus pentru șoferii de camioane.
Pentru a accelera reacția militară, oficialii europeni lucrează la un sistem supranumit „Schengen militar”, menit să uniformizeze regulile de trecere a granițelor pentru convoaiele militare. Germania, Polonia și Țările de Jos au semnat deja un acord care simplifică transporturile militare transfrontaliere.
