Fotbalul românesc a pierdut marți dimineață una dintre figurile sale discrete, dar respectate, odată cu trecerea în neființă a fostului jucător Lazăr Pârvu, care s-a stins la vârsta de 79 de ani. Anunțul a fost făcut public de UTA Arad, clubul cu care Pârvu a scris unele dintre cele mai importante capitole ale carierei sale și care l-a considerat mereu parte din istoria sa identitară.
Doliu în fotbalul românesc înainte de Crăciun. S-a stins fostul mare jucător de la Dinamo și UTA
Născut la 24 februarie 1946, la Orșova, Lazăr Pârvu a aparținut generației de fotbaliști pentru care sportul nu era doar o profesie, ci o formă de disciplină, caracter și apartenență. Puternic din punct de vedere fizic, dar și extrem de versatil, el s-a remarcat încă de la început prin capacitatea de a se adapta pe mai multe posturi, calitate rară și prețuită într-o perioadă în care fotbalul românesc se afla într-un proces intens de profesionalizare.
La doar 20 de ani, Lazăr Pârvu făcea pasul către marea performanță, ajungând la Dinamo București, una dintre cele mai puternice echipe ale vremii. Transferul său în tricoul alb-roșu a reprezentat confirmarea calităților sale, într-un context extrem de competitiv, în care locurile în lot erau disputate de jucători consacrați.
Timp de patru sezoane, Pârvu a evoluat pentru Dinamo, perioadă în care și-a consolidat reputația de jucător muncitor, disciplinat tactic și capabil să facă diferența prin forță și determinare. Nu era un fotbalist al gesturilor spectaculoase, dar compensa prin constanță și seriozitate, fiind apreciat de antrenori și colegi pentru echilibrul său în joc.
După patru ani petrecuți la Dinamo, Lazăr Pârvu a ales să își continue cariera la CFR Timișoara, unde a jucat un rol important într-o perioadă de tranziție pentru club. Mutarea a reprezentat un nou început, într-un mediu diferit, dar care i-a permis să își mențină nivelul de performanță.
Momentul decisiv al carierei sale a venit însă în 1972, când a devenit fotbalistul echipei UTA Arad, club care avea să îi marcheze definitiv parcursul profesional. La Arad, Pârvu a intrat într-un vestiar cu tradiție, într-o echipă care purta încă ecourile marilor performanțe europene și care avea o identitate puternică.
Unul dintre cele mai emoționante episoade din cariera lui Lazăr Pârvu este legat de legendarul Iosif Lereter, simbol al clubului arădean. Potrivit relatărilor clubului UTA, Lereter i-a oferit lui Pârvu propriul tricou în momentul retragerii sale, într-un meci disputat cu Jiul Petroșani.
Gestul a avut o semnificație profundă, fiind un transfer simbolic de responsabilitate și respect. Pentru Lazăr Pârvu, primirea tricoului nu a fost doar o onoare, ci și o obligație morală. Sursele clubului arădean subliniază că acesta a făcut totul pentru a onora acel simbol, jucând cu devotament și respect față de istoria echipei.
Pauza de la UTA și revenirea
După prima perioadă petrecută la UTA Arad, Lazăr Pârvu a plecat pentru un sezon la Poli Timișoara, unde a continuat să evolueze la nivelul primei ligi. Experiența de la Timișoara a fost una scurtă, dar relevantă, oferindu-i oportunitatea de a juca într-un alt sistem și într-un alt context competițional.
În 1974, Pârvu s-a întors la UTA Arad, unde a mai evoluat timp de două campionate pe prima scenă a fotbalului românesc. Revenirea sa a fost privită ca un semn de stabilitate și loialitate, iar experiența acumulată de-a lungul anilor l-a transformat într-un reper pentru colegii mai tineri.
Lazăr Pârvu s-a retras din activitatea de fotbalist la doar 31 de ani, după ce a evoluat pentru UM Timișoara. Retragerea sa relativ timpurie a fost specifică epocii, într-un fotbal mult mai dur din punct de vedere fizic și cu resurse medicale limitate față de standardele actuale.
Chiar și după ce a agățat ghetele în cui, Pârvu nu s-a desprins de sportul care i-a definit viața. A ales să rămână conectat la fotbal, asumându-și rolul de observator federal, o funcție care i-a permis să urmărească evoluția jocului și să contribuie, din umbră, la buna desfășurare a competițiilor.
Un om al fotbalului, dincolo de teren
Cei care l-au cunoscut îl descriu pe Lazăr Pârvu ca pe un om discret, echilibrat și profund atașat valorilor sportului. Nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor, preferând să își construiască reputația prin muncă și corectitudine.
Rolul său de observator federal a fost exercitat cu aceeași rigoare care l-a caracterizat și ca jucător. Era cunoscut pentru evaluările obiective și pentru respectul față de regulile jocului, fiind apreciat atât de arbitri, cât și de oficiali.
UTA Arad, lovită de o dublă pierdere
Dispariția lui Lazăr Pârvu vine într-un moment dificil pentru UTA Arad, club care, în acest final de an, a mai pierdut o figură emblematică: fostul atacant Flavius Domide, decedat tot la vârsta de 79 de ani.
Domide a rămas în istoria fotbalului românesc nu doar prin performanțele sale la UTA, ci și prin prezența în lotul naționalei României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970, chiar dacă nu a evoluat în niciun meci la turneul final din Mexic. Pierderea ambilor foști jucători, într-un interval scurt, a amplificat sentimentul de doliu în rândul suporterilor arădeni.




















