Grigore Madalina
Misterul din jurul dispariției Ștefaniei Szabo, medic chirurg și director medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău, devine tot mai apăsător pe măsură ce ies la iveală noi detalii din anchetă. La mai bine de o lună de la tragedie, primele concluzii medico-legale lămuresc parțial ce s-a întâmplat în noaptea respectivă, dar deschid alte piste de investigat.
Conform raportului de autopsie, medicii legiști au stabilit că decesul s-ar fi produs în jurul orei 01:00. Rezultă că tânăra doctoriță a murit la scurt timp după ce a efectuat ultimul consult, în intervalul 00:00–00:30, și s-a retras singură în camera de gardă. Aceste concluzii contrazic primele presupuneri formulate de colegii ei, care vorbeau despre un posibil infarct sau accident vascular, puse pe seama epuizării.
La necropsie nu au fost identificate leziuni sau modificări care să indice o cauză cardiovasculară ori neurologică. În schimb, concluzia preliminară consemnează că plămânii medicului „au rămas fără aer”, fără ca examinarea clasică să poată explica în acest moment mecanismul exact care a dus la blocarea respirației.
În camera de gardă, anchetatorii au găsit o seringă goală și mai multe cutii cu sedative puternice și medicamente din categoria anestezicelor, descoperire care a ridicat suspiciuni privind administrarea unei substanțe cu potențial toxic major.
La sfârșitul lunii octombrie, surse din anchetă declarau pentru Antena 3 CNN că, în organismul Ștefaniei Szabo, a fost identificat un anestezic puternic, iar ipoteza unei intoxicații medicamentoase a devenit pista principală urmărită de procurori.
Doctorița ar fi fost moartă de aproximativ cinci ore când a fost găsită
Dimineața, pe 28 octombrie 2025, o asistentă a intrat în camera de gardă, alertată de telefonul care suna insistent. Potrivit evaluării medico-legale, la acel moment trecuseră deja aproximativ cinci ore de la deces. Un coleg ar fi recunoscut că i-ar fi oferit Ștefaniei o doză dintr-un anestezic puternic, preluat din stocul de urgență al Unității de Primiri Urgențe, înainte ca aceasta să moară. Informația este verificată în cadrul dosarului penal, deocamdată deschis in rem, pentru ucidere din culpă.
Biroul medicului a fost sigilat, iar anchetatorii au ridicat documente și probe biologice considerate relevante. Deși autopsia clasică a fost încheiată, ancheta nu poate fi finalizată până la sosirea rezultatelor toxicologice, singurele capabile să stabilească fără echivoc cauza morții și legătura dintre substanța găsită în corp și oprirea respirației.
De ce nu poate autopsia stabili singură dacă un medicament a fost letal
În mod obișnuit, necropsia evidențiază modificări anatomice clare – hemoragii, rupturi, infarct, leziuni organice. În cazurile de intoxicație medicamentoasă, mecanismul decesului este însă, de multe ori, biochimic, nu structural.
Medicamentele care acționează asupra sistemului nervos central sau asupra funcției respiratorii pot bloca respirația ori funcția cardiacă fără a lăsa urme evidente la nivelul organelor. Astfel, legiștii pot observa doar efectul final – de exemplu, plămâni colabați sau fără aer –, dar nu pot determina prin simpla examinare macroscopică ce substanță și ce doză au declanșat acest proces.
Moartea cauzată de o substanță toxică poate surveni prin depresie respiratorie severă, tulburări acute de ritm cardiac sau inhibarea centrilor nervoși care coordonează respirația. Toate aceste mecanisme acționează „invizibil”, fără leziuni vizibile cu ochiul liber.
De aceea, analizele toxicologice sunt esențiale în astfel de cazuri. Ele presupun testarea sângelui, urinei, părului și a altor lichide biologice pentru a identifica prezența substanței suspecte, a metaboliților ei și, eventual, concentrațiile care pot fi asociate cu un efect letal.
Propofolul, anestezicul aflat în centrul suspiciunilor
În acest dosar, surse din anchetă au indicat propofolul drept medicamentul suspect. Propofolul este un anestezic intravenos utilizat frecvent în intervenții chirurgicale și proceduri de sedare profundă. Administrat în doze corecte și sub monitorizarea unui medic anestezist, are un profil de siguranță bun.
Substanța acționează foarte rapid asupra sistemului nervos central, inducând somn profund și relaxare musculară completă. Principalul risc îl reprezintă depresia respiratorie: pacientul își poate pierde capacitatea de a respira spontan, iar fără ventilație asistată, asfixia poate surveni în câteva minute. De asemenea, propofolul poate provoca scăderea bruscă a tensiunii arteriale, tulburări grave de ritm sau chiar oprirea inimii.
În absența unui medic anestezist, a aparaturii de monitorizare și a unui protocol strict, utilizarea propofolului devine extrem de periculoasă. Din acest motiv, anchetatorii analizează cu atenție urmele medicamentului găsite în organismul Ștefaniei Szabo, pentru a stabili dacă administrarea lui a fost accidentală, voluntară sau rezultatul unei neglijențe și în ce măsură a contribuit la producerea morții.
Până la finalizarea analizelor toxicologice și coroborarea tuturor probelor, răspunsurile rămân parțiale, iar dispariția medicului de 37 de ani continuă să ridice numeroase semne de întrebare pentru familie, colegi și anchetatori.
