Ultimele ore din viața doctoriței Ștefania Manolescu Szabo. Ce s-a întâmplat în gardă, chiar înainte ca tragedia să lovească Spitalul Județean Buzău

O noapte aparent obișnuită s-a transformat într-o tragedie care a îndoliat întreaga comunitate medicală din Buzău. Doctorița Ștefania Manolescu Szabo, în vârstă de 37 de ani, director medical al Spitalului Județean, a fost găsită fără viață în dimineața unei gărzi epuizante. Ultimele ei ore, petrecute între pacienți, fișe medicale și apeluri urgente, arată drama unui medic care a muncit până la epuizare, fără să lase să se vadă suferința din spatele zâmbetului.

Citește și

Ce este „laptele uitării”, medicamentul găsit lângă doctorița Ștefania Szabo și care se crede că...

Ultimele ore din viața doctoriței Ștefania Manolescu Szabo

Garda doctoriței Ștefania Szabo începuse cu o zi înainte, la ora 14:00. Așa cum o făcea de fiecare dată, venise devreme la spital, verificase echipa, discutase cazurile din secții și își notase toate detaliile. Era cunoscută pentru modul riguros în care lucra și pentru grija pe care o purta fiecărui pacient.

Cu doar o zi înainte, participase la inaugurarea noii secții de Pneumologie, un proiect la care muncise luni întregi. Evenimentul fusese un succes, iar imaginile de la inaugurare o arătau zâmbitoare, plină de energie, vorbind despre importanța modernizării spitalului și despre planurile de viitor. Nimeni nu și-ar fi imaginat că acela avea să fie ultimul ei discurs public.

După terminarea evenimentului, medicul s-a întors la biroul său și a rămas până târziu pentru a finaliza documentele administrative. Era o perioadă intensă, în care spitalul trecea prin schimbări majore. Colegii povestesc că, deși părea obosită, Ștefania continua să lucreze cu același calm și profesionalism care o caracterizau.

O noapte lungă, fără semne de alarmă

În noaptea tragediei, doctorița a fost văzută de mai mulți colegi din spital. A verificat pacienții internați, a discutat cu asistentele despre tratamente și a semnat mai multe fișe. În jurul orei 22:00, potrivit martorilor, a glumit cu o asistentă spunând că „va fi o noapte lungă, dar suportabilă”.

„Nu ştim nici cauzele, nici motivele pentru care s-a ajuns la această situaţie. Ieri, lucrurile şi atitudinea ei erau normale”, a spus managerul spitalului, potrivit News.ro. Ultimul consult efectuat de medic ar fi avut loc în jurul orei 12–12:30 noaptea, după care s-a retras în camera de gardă. „Ce s-a întâmplat ulterior, nu ştim şi nu avem date în acest moment. Nu cred că poate fi vorba de un gest necugetat. Medicii trăiesc o realitate grea, cu oboseală şi un efort constant pentru a avea grijă de pacienţi”, a adăugat Pătraşcu.

Era vizibil obosită, însă nu a lăsat impresia că ar fi într-o stare de epuizare extremă. Nimic nu părea în neregulă.

În jurul miezului nopții, doctorița s-a retras pentru câteva minute în camera de odihnă. Le-a spus colegilor că are nevoie să se întindă puțin, dar că o pot chema oricând este nevoie. A lăsat telefonul aproape și a continuat să răspundă la mesaje, inclusiv la cele ale personalului de pe alte secții.

Telefonul care nu a mai primit răspuns

O asistentă din secția de chirurgie a devenit îngrijorată. Telefonul doctoriței sunase de mai multe ori, fără ca aceasta să răspundă. Știa că medicul nu își neglijează apelurile, mai ales în timpul gărzii.

Când a intrat în cameră, imaginea pe care a văzut-o avea să o urmărească mult timp. Doctorița era prăbușită pe pat, inconștientă, fără semne vitale.

Ipoteza unei supradoze accidentale

În urma verificărilor preliminare, anchetatorii au descoperit urme ale unui anestezic puternic, folosit exclusiv în blocurile operatorii – propofol. Această substanță, administrată în doze necontrolate, poate opri respirația și inima în câteva minute.

Surse apropiate anchetei susțin că medicul ar fi avut acces la substanță și că, cel mai probabil, a folosit-o pentru a se odihni, așa cum mai făcuse în perioadele de epuizare. De această dată, însă, doza ar fi fost prea mare.

Ultimele ore din viața doctoriței Ștefania Szabo vor rămâne un simbol al epuizării tăcute din sistemul medical românesc. Un medic care a trăit pentru spital, pentru pacienți, și care, în cele din urmă, a fost răpus de propria devotare.

Tragedia s-a produs într-o gardă care părea obișnuită, dar care s-a transformat într-un coșmar. Nimic nu prevestea ce avea să urmeze. Nici măcar cei mai apropiați colegi nu și-au imaginat că acea noapte va fi ultima în care își vor auzi vocea.

Un apel care nu a primit răspuns, un telefon care a continuat să sune în gol și o viață curmată prea devreme. În liniștea dimineții, spitalul a pierdut unul dintre cei mai valoroși oameni, iar România un medic care și-a dăruit existența meseriei.