Mirela Loșniță
În această iarnă, proprietarii de apartamente din blocurile rezidențiale se confruntă cu o schimbare semnificativă în facturile de încălzire. Introducerea așa-numitei „taxe pe țeavă” a adus nemulțumiri, în special în rândul celor care au investit în centrale termice proprii. Conform noilor reglementări, toți locatarii trebuie să contribuie la costurile comune de energie termică ale blocului, indiferent dacă sunt sau nu conectați la sistemul centralizat de încălzire (SACET).
Ce presupune „taxa pe țeavă”
Noua reglementare impune plata unei cote comune din factura totală de energie termică a blocului pentru fiecare apartament, inclusiv pentru cele care folosesc centrale proprii. Această cotă comună, care poate ajunge până la 50% din totalul costurilor de încălzire, este calculată în funcție de cotele indivize de proprietate.
Practic, chiar și proprietarii care nu sunt conectați la SACET trebuie să contribuie financiar pentru energia termică distribuită prin instalațiile comune ale blocului, cum ar fi conductele sau coloanele verticale care traversează apartamentele.
Radu Opaina, președintele Federației Asociațiilor de Proprietari din România, a criticat această reglementare, descriind-o drept o „aberație colosală”. Potrivit acestuia, este ilogic ca proprietarii care nu beneficiază de căldura furnizată de SACET să plătească jumătate din factura totală a blocului doar pentru că țevile trec prin apartamentele lor.
„Este o aberație să plătești jumătate din factura întregului bloc doar pentru că țevile trec prin apartamentul tău”, a subliniat Opaina.
Această taxă a fost criticată de numeroși proprietari, care consideră că modul de calcul nu reflectă consumul real al fiecărei locuințe.
Cum funcționează noua reglementare
Conform legislației actuale, „cantitatea de energie termică aferentă consumului comun” trebuie să fie plătită de toți locatarii blocului, inclusiv de cei cu centrale termice proprii. Acest consum comun include căldura radiată de conductele și instalațiile blocului, chiar dacă acestea nu sunt direct utilizate de un apartament.
Calculul cotei comune depinde de numărul și distribuția caloriferelor din clădire, dar poate ajunge până la 50% din factura totală. De exemplu, într-un bloc cu 40 de apartamente și 128 de calorifere în total, dacă 8 calorifere sunt considerate comune, cota calculată poate depăși cu mult consumul individual al unui apartament cu centrală proprie.
Cei mai afectați de această reglementare sunt proprietarii care au investit în centrale termice proprii. Pe lângă cheltuielile asociate încălzirii proprii, aceștia sunt obligați să suporte și costurile comune ale blocului. În unele cazuri, aceste taxe suplimentare duc la dublarea cheltuielilor pentru încălzire.
Proprietarii se plâng că sunt forțați să plătească pentru un serviciu de care nu beneficiază în mod direct. Mulți consideră că această taxă nu este doar inechitabilă, ci și o descurajare a eforturilor individuale de a-și optimiza costurile energetice.
Posibile soluții pentru o reglementare mai echitabilă
Criticile aduse „taxei pe țeavă” subliniază necesitatea unei reglementări mai clare și mai echitabile. Printre soluțiile propuse se numără:
- Reducerea cotei comune
Stabilirea unei cote maxime de 10-15% pentru consumul comun ar putea reduce povara financiară asupra locatarilor cu centrale proprii. - Contorizarea exactă a consumului
Instalarea de contoare individuale pentru măsurarea consumului real de energie termică în fiecare apartament ar asigura o repartizare corectă a costurilor. - Excluderea proprietarilor neconectați la SACET
Proprietarii care nu sunt conectați la sistemul centralizat ar putea fi scutiți de plata consumului comun, cu excepția situațiilor în care beneficiază direct de căldura radiată de conductele blocului.
Nemulțumirile proprietarilor și perspectivele autorităților
„Taxa pe țeavă” a generat controverse și nemulțumiri în rândul proprietarilor de apartamente. Mulți consideră că legislația este ambiguă și favorizează sistemele centralizate în detrimentul celor individuale. În plus, povara financiară impusă de această reglementare poate descuraja investițiile în centrale proprii, care oferă locatarilor control asupra consumului energetic.
Autoritățile ar trebui să analizeze mai detaliat impactul acestor reglementări și să colaboreze cu asociațiile de proprietari pentru a găsi soluții echitabile. Un sistem de calcul transparent, bazat pe consumul real, ar putea reduce tensiunile și ar încuraja utilizarea eficientă a resurselor energetice.
Introducerea „taxei pe țeavă” reprezintă o schimbare semnificativă care afectează proprietarii cu centrale termice proprii. Deși reglementarea vizează distribuirea echitabilă a costurilor, modul său de aplicare a generat nemulțumiri și controverse.
Pentru a asigura un sistem corect și sustenabil, este esențial ca autoritățile să reevalueze această taxă și să propună soluții care să reflecte consumul real al fiecărui locatar, fără a penaliza inutil pe cei care au investit în sisteme individuale de încălzire.
