Grigore Madalina
La doi ani de la tragedia de la 2 Mai, Rebecca Lăzărescu vorbește deschis despre întâlnirile cu Vlad Pascu, despre anturajul „tinerilor de lux”, consumul de droguri și încercările de a se lăsa. Tânăra descrie combinații periculoase, mărturisește cum a ajuns să fie „lipită” de numele lui Pascu, dar și de ce vrea acum să pornească un ONG pentru dependenți.
Cine este Rebecca Lăzărescu și cum a ajuns asociată cu numele lui Vlad Pascu
După accidentul din 2 Mai, în care doi tineri și-au pierdut viața, numele Rebeccăi Lăzărescu a apărut frecvent în presă ca „fosta iubită a lui Vlad Pascu”. Ea spune însă că legătura a fost mai degrabă circumstanțială, din același cerc social, nu una sentimentală. A frecventat petreceri exclusiviste din Capitală, unde l-a întâlnit episodic pe Pascu, iar în unele dosare a fost audiată ca martor.
„În cazul cu Pascu m-a deranjat asocierea la început, pentru că mă simțeam super-mega neîndreptățită. (…) Din partea mea nu a fost niciun sentiment de iubire față de Vlad Pascu. Noi doar ne vedeam o dată la câteva luni, în cercuri de prieteni și atât.”
Întrebată de unde se ajunge la tragedii precum cazul Pascu, Rebecca descrie un consum ieșit de sub control, cu mixuri periculoase de substanțe.
„Într-un stadiu foarte nasol, extrem de nasol se poate ajunge în cazul unora. Vlad Pascu n-a avut oprire niciodată, nu se putea opri. El era doctorul doctorilor. Adică făcea niște combinații de te durea mintea doar când le auzeai. În general, la petrecerile la care am asistat eu le consuma împreună cu alții. Dădea tuturor, n-avea stres. Lui îi plăcea să se simtă toată lumea bine.”
Rebecca spune că, dincolo de șocul public, a resimțit presiunea etichetei de „iubită”, deși era într-o altă relație.
„Ce naiba caut eu la televizor lângă omul ăsta, în condițiile în care nu am treabă cu el? (…) A fost nasol, dar ușor-ușor am trecut peste, nu m-a mai interesat.”
„Pe Rareș am încercat să-l ajut. Centrele nu te ajută.” Cine putea interveni
Întrebată dacă cineva i-ar fi putut opri pe Pascu sau Rareș, răspunde diferit pentru fiecare:
„Când e vorba de Pascu, clar, nu aș fi putut să îl ajut. (…) Pe Rareș am încercat să-l ajut și eu și toată lumea. Dar avea o personalitate foarte puternică. (…) Noi știam foarte bine că centrele nu te ajută. Și tocmai de asta vreau să fac ceva în sensul ăsta. În acest moment, în România, asta este singura soluție, să lucrezi tu cu tine.”
Spune că a avut consum ocazional în adolescență, dar s-a oprit după un episod-limită:
„Nu mai sunt consumatoare de doi ani de zile, chiar aproape trei. Am intrat la două facultăți… Pentru mine a fost destul de simplu să mă las, pentru că am dat cu capul, într-o zi mi s-a făcut foarte rău. I-am jurat lui Dumnezeu că nu o să mai fac așa ceva. Nu a fost o supradoză, doar că mi s-a făcut foarte rău.”
Prima internare la Obregia și concluziile ei despre „sistem”
Despre un episod după o noapte de consum și o internare scurtă:
„M-am luat foarte tare în gură cu psihiatra și a decis să mă interneze (la Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”). Am stat maxim patru zile. (…) Mi-am dat seama că Obregia este cea mai proastă alegere unde să-ți duci copilul ca să scape de o dependență. Erau copii de 13-14 ani care abia așteptau să iasă ca să fumeze sau să tragă.”
Nemulțumită de eficiența instituțiilor, spune că lucrează la ideea unui ONG cu intervenții reale:
„Vreau să fac un ONG pentru partea asta de consum de droguri, pentru că nu există nici legi în România, nu există nici centre de reabilitare bine puse la punct. (…) Sunt multe persoane care intră în centre și ies cu o mai mare poftă de a se droga. Mi-au dat un tratament care doar mă moleșea… Nu se rezolvă absolut nimic.”. a spus Rebecca într-un interviu pentru Fanatik.
