Georgescu Dragos
La întâlnirea dintre președintele României, Nicușor Dan, și reprezentanți ai magistraților, una dintre cele mai puternice intervenții a aparținut unei procuroare implicate direct într-unul dintre cele mai controversate dosare penale din ultimii ani, cel al fostului primar Marian Vanghelie. Dosarul a fost documentat pe larg și în ancheta jurnalistică Justiția capturată, realizată de publicația Recorder, iar mărturia procuroarei a adus în prim-plan disfuncționalități grave din interiorul sistemului judiciar.
Procuroarea din dosarul lui Marian Vanghelie, strigăt de furie în fața lui Nicușor Dan. Ce dezvăluiri i-a făcut femeia la Cotroceni
În fața șefului statului și a colegilor din magistratură, procuroarea a vorbit deschis despre presiuni ierarhice, lipsa unor mecanisme reale de responsabilizare și despre modul în care decizii esențiale pot fi influențate fără ca cineva să răspundă efectiv pentru consecințe. Intervenția sa a fost una dintre cele mai tranșante și a scos la lumină o realitate care, deși cunoscută de mulți din interiorul sistemului, ajunge rar în spațiul public.
Unul dintre cele mai grave aspecte semnalate a vizat modul în care a fost judecat dosarul lui Marian Vanghelie în faza de fond. Potrivit procuroarei, în această etapă au fost schimbate nu mai puțin de patru completuri de judecată, o situație care ridică semne de întrebare serioase privind stabilitatea și coerența actului de justiție.
Magistratul a explicat că, în fața acestor schimbări succesive, acuzarea nu a avut nicio pârghie de intervenție. Procurorii au rămas, practic, simpli observatori ai unui proces în care deciziile structurale nu puteau fi contestate sau corectate pe parcurs.
„Am sesizat conducerea direcției și a secției judiciare cu privire la aspectele care nu erau în regulă. Inclusiv hotărârea penală, din punct de vedere juridic, conținea derapaje evidente de la instituțiile de drept penal și de la un raționament logico-juridic coerent”, a declarat Laura Deriuș, procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
În opinia sa, aceste derapaje nu sunt simple erori punctuale, ci simptome ale unei probleme mult mai profunde, care afectează funcționarea întregului sistem.
Arbitrariul și lipsa răspunderii
Procuroarea a subliniat că una dintre cele mai periculoase disfuncționalități din justiție este lipsa asumării răspunderii pentru soluții care pot avea efecte majore. Atunci când decizii fundamentale sunt luate fără ca cineva să fie tras la răspundere, se creează un teren fertil pentru arbitrariu.
„Intervine arbitrariul. Este esențial să stimulăm responsabilitatea magistratului atunci când emite astfel de soluții”, a avertizat aceasta, subliniind că lipsa unor mecanisme clare de responsabilizare afectează grav încrederea publică în actul de justiție.
Mesajul său a fost unul direct: nu poate exista stat de drept autentic atâta timp cât deciziile cu impact major sunt luate într-un sistem în care nimeni nu răspunde efectiv pentru consecințele lor.
Experiență personală: revocarea din DNA
În continuarea intervenției, magistratul a vorbit despre propria experiență profesională, oferind un exemplu concret despre modul în care mecanismele ierarhice pot fi folosite discreționar. În anul 2023, aceasta a solicitat transferul de pe activitatea judiciară pe urmărire penală și a fost desemnată să lucreze într-un dosar de o complexitate excepțională, cu 56 de suspecți.
„Când am intrat în dosar, avea 80 de volume. Când am fost scoasă, avea 300. Cred că aceste cifre vorbesc de la sine despre volumul de muncă”, a explicat procuroarea, descriind dimensiunea și dificultatea cauzei.
În ciuda acestui efort considerabil, conducerea direcției a insistat în mod repetat ca ea să fie retrasă din dosar. Ulterior, a fost declanșată o procedură de revocare din Direcția Națională Anticorupție, pe baza unor acuzații pe care Consiliul Superior al Magistraturii, prin Secția de procurori, le-a considerat, în unanimitate, „nereale”.
„CSM a respins toate acuzațiile. Cu toate acestea, șeful direcției a dispus revocarea mea”, a declarat magistratul, subliniind contradicția flagrantă dintre decizia forului de autoguvernare a magistraturii și hotărârea administrativă luată la nivel ierarhic.
Un semnal de alarmă privind puterea discreționară
Această situație, spune procuroarea, arată cât de vulnerabil poate fi un magistrat în fața deciziilor discreționare. Chiar și atunci când există o hotărâre clară a CSM, aceasta poate fi ignorată în practică, fără consecințe pentru cei care iau astfel de decizii.
Mesajul transmis președintelui României a fost unul dur: sistemul permite existența unor pârghii informale de control care pot anula, în fapt, garanțiile legale privind independența procurorilor.
Mandate blocate „de facto”, fără temei legal
Un alt episod relatat a vizat blocarea punerii în executare a unor mandate de percheziție emise de judecătorul de drepturi și libertăți. Procuroarea a explicat că, deși instanța constatase existența faptelor, a probelor și gradul ridicat de specializare al suspecților, punerea în aplicare a mandatelor a fost blocată la nivel ierarhic.
„Timp de zece zile, am fost ignorată de facto. Mi se spunea că nu a avut timp să le citească, deși legea nu condiționează executarea mandatelor de o evaluare a șefului de secție”, a afirmat ea.
În opinia sa, un astfel de comportament nu are suport legal și reprezintă o ingerință gravă în activitatea procurorului de caz. Blocarea nejustificată a mandatelor poate compromite anchete întregi și poate oferi suspecților timp prețios pentru a-și distruge probele sau pentru a se sustrage urmăririi penale.
Control permanent prin pârghii informale
Procuroarea a descris un climat generalizat de presiune, în care activitatea procurorilor este controlată permanent prin mecanisme informale, dar cu aparență de legalitate. Potrivit acesteia, aproape orice act procedural este condiționat de semnătura unui superior ierarhic.
„Ne simțim ca și cum un factor politic decide ce pot face, în orice moment, în orice dosar. Orice act, de la o citație până la o solicitare către judecător, presupune semnătura șefului”, a declarat magistratul.
Această afirmație a avut un impact puternic în sală, deoarece sugerează că independența procurorului este, în practică, sever limitată, iar deciziile profesionale pot fi influențate indirect de factori care nu au legătură cu legea sau cu probele din dosar.
În ansamblu, intervenția procuroarei a conturat imaginea unui sistem în care disfuncționalitățile nu sunt excepții, ci simptome ale unei probleme structurale. Schimbarea repetată a completurilor de judecată, lipsa de responsabilizare pentru soluții discutabile, revocările discreționare și blocarea actelor procedurale sunt, în viziunea sa, părți ale aceluiași mecanism.
Mesajul transmis președintelui Nicușor Dan a fost clar: fără reforme reale, care să vizeze nu doar cadrul legal, ci și practicile din interiorul instituțiilor, justiția riscă să rămână vulnerabilă la abuzuri și influențe informale.
Impactul asupra încrederii publice
Procuroarea a subliniat că aceste probleme nu afectează doar magistrații, ci și societatea în ansamblu. Atunci când dosare importante sunt tergiversate, soluțiile sunt incoerente sau anchetele sunt blocate fără explicații clare, încrederea cetățenilor în justiție se erodează.
Intervenția sa a fost, în esență, un apel la responsabilitate și la curaj instituțional. Un apel ca problemele cunoscute din interiorul sistemului să nu mai fie tratate ca simple „chestiuni administrative”, ci ca amenințări reale la adresa statului de drept.
În contextul dezbaterilor tot mai intense despre reforma justiției, mărturia acestei procuroare a adus o perspectivă directă, din interior, asupra modului în care funcționează, în practică, mecanismele de putere din sistemul judiciar românesc.
