Redactia
Hibakusha, așa cum sunt supraviețuitorii numiți în Japonia, au fost într-o prezență diminuată din cauza vârstei înaintate și a restricțiilor impuse de corona virus la evenimentul de comemorare.
Promovarea unei lumi libere
Hibakusha sunt cunoscuți în Japonia ca supraviețuitori ai atacurilor cu bombe atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Ei prezintă o fază mai puternică a alchimiei, iar amintirile lor legate de explozii și urmările acestora se transformă într-o forță viscerală care are în prim plan promovarea unei lumi libere fără teama unei arme nucleare.
În fiecare an, de mai bine de jumătate de secol, mulți dintre supraviețuitori se adună pe data de 6 August în Parcul Memorial al Păcii de la Hiroshima pentru a jeli distrugerea orașului de către militarii americani în timpul celui de-al doilea Razboi Mondial și pentru a servi drept testament viu care atestă pericolele unei bombe.
Dar joi, 06.08.2020, întrucât Hiroshima a împlinit 75 de ani de la tragicul eveniment care a marcat omenirea, prezența supraviețuitorilor a fost mult mai mică decât în anii anteriori din cauza vârstei mult prea înaintate, dar și a corona virusului.
„Au fost oameni care s-au întrebat dacă este bine ca hibakusha să participe la ceremonie în mijlocul pandemiei”, a declarat Kunihiko Sakuma, președintele filialei Hiroshima din Confederația Japoneză a Organizațiilor Suferinților A și H-Bomb.
Cu toate acestea, oamenii care au fost prezenți la acest eveniment au declarat faptul că au ajuns prea departe și nu pot renunța acum , mai ales că trimiterea acestui mesaj de la Hiroshima către populație este extrem de important.
Evenimente grandioase de comemorare anulate
De asemenea, oficialii orașului și activiștii pentru pace au avut în vedere organizarea unor evenimente grandioase pentru comemorarea victimelor atacului. Acest lucru nu mai este posibil deoarece corona virusul i-a obligat să facă conferințe online despre dezarmarea nucleară și să anuleze sau să amâne reunile conexe, să reducă numărul participanților la 800. Din păcate, este foarte probabil ca aceasta să fie ultima aniversare majoră a acestui tragic eveniment pentru toți supraiețuitorii care încă mai sunt în viață.
Premierul Shinzo Abe al Japoniei, în timpul ceremoniei a făcut o delacrație în care a promis să lucreze treptat pentru eliminarea armelor nucleare:
„Fiind singura țară care a cunoscut devastarea nucleară în lume, aceasta este misiunea noastră neschimbată de a face pas cu pas și de a avansa constant eforturile comunității internaționale pentru o lume fără arme nucleare”.
De asemenea, el a adăugat și faptul că statele nucleare și non-nucleare ar trebui să facă un „teren comun” pentru a face față provocărilor severe de securitate.
Securitatea Japoniei revine Statelor Unite, însă nu a fost semnat un contract al Națiunilor Unite care să solicite eliminarea armelor nuclere. Unii avocați și-au exprimat opoziția față de prezența domnului Abe la ceremonie, invocând poziția sa asupra tratatului și a eforturilor sale nepopulare de a schimba Constituția pacifistă a țării.
De asemenea, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, nu a putut ajunge la ceremonie din cauza virusului. El a trimis un videoclip prin care transmite un avertisment despre pericolele cu care se confruntă lumea în timp ce regimurile internaționale de control al armelor au început să se descompună: „Astăzi, o lume fără arme nucleare pare să alunece mai departe de înțelegerea noastră”, a spus el, adăugând că „diviziunea, neîncrederea și lipsa de dialog amenință să readucă lumea la concurența strategică nucleară fără restricții.”
O lume fără arme nucleare, un vis îndepărtat
Supraviețuitorii au devenit un „punct de raliu” pentru activiștii de pace din întreaga lume, precum și pentru moralitatea pacifismului japonez postbelic.
Organizațiile supraviețuitorilor au început să fie active din punct devedre politic în anii ‘50 și au avut două obiective: să ceară compensație și sprijin financiar din partea guvernului japonez și să facă eforturi pentru eliminarea armelor nucleare.
Când organizațiile de supraviețuitori au început să fie activi din punct de vedere politic în anii ’50, au avut două obiective: să ceară compensație și sprijin financiar din partea guvernului japonez și să facă eforturi pentru eliminarea armelor nucleare.
Chiar și după atâția ani de optimism alimentați de semne de progres, majoritatea supraviețuitorilor spun că o lume fără arme nucleare este un vis îndepărtat.
În 2017 eforturile acestora nu au rămas nemarcate și astfel în Adunarea Generală a Națiunilor Unite a fost trecut Tratatul privind interzicerea armelor nucleare. Totuși, viitorul tratatului este incert întrucât el a fost ratificat de doar 40 din cele 50 de țări neceare pentru a putea fi pus în aplicare. Chiar și în aceste condiții, Tratatul reprezintă un pas extrem de important pentru supraviețuitori, este o validare pentru faptul că cineva încă îi ascultă.
„Ajungem în punctul în care trebuie să ne gândim la modul în care organizațiile noastre pot continua înainte. Situația este grea „, a declarat Koichiro Maeda, în vârstă de 71 de ani, fost director al Muzeului Memorial al Păcii din Hiroshima și actualul șef al secretariatului unuia dintre grupurile de supraviețuitori.
Supraviețuitorii și poveștile lor sunt o parte integrantă a identității naționale a Japoniei, mai mult decât rolul pe care îl au pe scena internațională, întrucât servesc drept conștiința țării într- o epocă în care motivele pentru aderare la principiile păcii sunt tot mai abstracte.
