Loredana Ionescu
Cele mai sărace națiuni ale lumii intră în 2025 cu o povară financiară tot mai grea. Milioane de oameni din state aflate în dezvoltare resimt deja impactul împrumuturilor acordate de China în urmă cu mai bine de un deceniu, în perioada de vârf a ambițioasei inițiative „Belt and Road” – cunoscută și sub numele de „Noul Drum al Mătăsii”. Un raport recent al prestigiosului institut de cercetare australian Lowy Institute arată că anul acesta se ajunge la momentul scadenței pentru zeci de miliarde de dolari împrumutați. Iar realitatea este dură: China nu mai joacă rolul de bancher generos, ci pe cel de recuperator de datorii.
75 de țări trebuie să returneze 22 de miliarde de dolari
Potrivit datelor prezentate de Lowy Institute și preluate de agenția Reuters, dintr-un total de 35 de miliarde de dolari ce urmează a fi returnați Chinei în 2025 de către statele în curs de dezvoltare, aproximativ 22 de miliarde vor fi plătiți de cele mai vulnerabile 75 de țări ale lumii. Aceste sume reprezintă eforturi bugetare uriașe și implică inevitabil reduceri drastice în domenii esențiale, precum sănătatea și educația.
Inițiativa „Belt and Road”, lansată în 2013 de președintele chinez Xi Jinping, a fost prezentată inițial ca un proiect de cooperare globală, menit să îmbunătățească infrastructura și să conecteze economiile din Asia, Europa și Africa. În realitate, însă, mulți economiști și observatori politici au avertizat că o parte semnificativă a acestor împrumuturi nu a fost sustenabilă pentru țările beneficiare. Acum, odată cu apropierea termenelor de plată, îngrijorările se confirmă.
China devine creditorul dominant în lumea în curs de dezvoltare
„Pentru restul acestui deceniu, China va fi mai mult un recuperator de datorii decât bancher pentru lumea în curs de dezvoltare”,, afirmă autorul raportului, Riley Duke.
Această schimbare de paradigmă vine într-un moment în care multe dintre aceste state se confruntă cu inflație ridicată, instabilitate politică și efecte economice prelungite ale pandemiei.
În mod remarcabil, raportul semnalează că în 54 de țări în curs de dezvoltare, rambursările către China vor depăși sumele datorate creditorilor din Clubul de la Paris – un consorțiu format din state dezvoltate din Occident, cunoscute pentru practica de a restructura sau chiar șterge parțial datoriile pentru țările în dificultate. Beijingul, în schimb, preferă strategia unei recuperări rigide, bazate pe negocieri individuale, opacitate contractuală și, adesea, condiții impuse care afectează suveranitatea economică a debitorului.
Ajutorul occidental scade, iar sprijinul multilateral se retrage
Contextul geopolitic actual complică și mai mult situația. În timp ce China își urmărește propriile interese financiare, guvernele occidentale sunt din ce în ce mai preocupate de problemele interne, iar resursele alocate ajutoarelor internaționale sunt tot mai restrânse. Mai mult, instituțiile multilaterale, precum FMI sau Banca Mondială, nu mai oferă sprijinul de altădată.
Pentru multe dintre țările afectate – în special din Africa Subsahariană, Asia de Sud și Pacificul de Sud – această combinație toxică de datorii scadente, lipsă de sprijin și costuri sociale ridicate poate duce la proteste, crize umanitare și chiar colaps economic.
Împrumuturi generoase, dar pe termen scurt și cu prețuri ascunse
În perioada 2013–2018, China a oferit credite în valoare de sute de miliarde de dolari pentru construirea de drumuri, căi ferate, porturi, centrale electrice și alte proiecte de infrastructură. Deși, la prima vedere, aceste investiții păreau a aduce dezvoltare, în realitate multe dintre ele nu au generat veniturile preconizate. Lipsa de transparență, lipsa de consultare publică și contractele rigide au lăsat numeroase guverne în imposibilitatea de a rambursa sumele datorate.
Mai mult, în unele cazuri, Beijingul a recurs la metode de executare economică pentru a-și recupera datoriile. Un exemplu cunoscut este portul Hambantota din Sri Lanka, care a fost cedat Chinei pe o perioadă de 99 de ani în urma incapacității de plată. Astfel de cazuri au dus la o reevaluare globală a riscurilor implicate în relația financiară cu Beijingul.
China între pragmatism economic și imagine geopolitică
Pentru Beijing, transformarea din creditor generos în recuperator de datorii reflectă un pragmatism economic. Oficialii chinezi susțin că și ei trebuie să protejeze banii contribuabililor și să evite pierderile masive generate de default-urile țărilor debitoare. Totuși, această atitudine are costuri de imagine: China este percepută din ce în ce mai mult ca un actor dur, insensibil la dificultățile sociale ale partenerilor săi.
Această imagine vine în contrast cu promisiunile făcute în anii de început ai inițiativei Belt and Road, când China se prezenta drept liderul generos al Sudului Global. Astăzi, însă, presiunea economică și ambițiile geopolitice o transformă într-un creditor exigent, dispus să recupereze până la ultimul cent.
Pe termen scurt, numeroase țări se vor confrunta cu alegeri dificile, să aloce bani pentru rambursarea datoriilor sau să investească în servicii sociale esențiale. În lipsa unor restructurări serioase sau a sprijinului internațional, echilibrul social în aceste state este pus în pericol.
Raportul Lowy Institute lansează un avertisment clar:
„În 54 de ţări în curs de dezvoltare, rambursarea datoriilor către China va depăşi plăţile combinate ale Clubului de la Paris al creditorilor bilaterali occidentali. În condiţiile în care Beijingul se transform într-un recuperator de datorii, guvernele occidentale rămân concentrate pe problemele interne, ajutorul scade şi sprijinul multilateral se reduse, sporind riscul instabilităţii şi al regresului,” se arată în raport.
Concluziile nu sunt optimiste
2025 va fi, așadar, un an de cotitură pentru relațiile economice dintre China și lumea în curs de dezvoltare. De la entuziasmul cooperării și al marilor promisiuni de dezvoltare, țările sărace ajung în situația de a-și negocia supraviețuirea economică. Iar dacă această tendință se menține, este posibil ca modelul chinez de dezvoltare prin împrumuturi să intre într-o fază de contestare globală. Rămâne de văzut cum vor reacționa atât creditorii, cât și debitorii, în fața celei mai mari crize de încredere financiară din ultimul deceniu.
Sursa foto: Arhivă
