Mirela Loșniță
Sâmbătă, 14 decembrie, Mircea Diaconu, unul dintre cei mai iubiți actori români, dar și o figură notabilă a politicii și administrației publice, s-a stins din viață. O boală nemiloasă a pus capăt unei vieți dedicate atât artei, cât și implicării civice. Cu doar câteva luni înainte de a pleca dintre noi, Mircea Diaconu și-a exprimat dorința de a continua să fie de folos societății, declarând că este gata să contribuie oriunde i s-ar cere sprijinul.
O dorință de a ajuta până în ultima clipă
Într-un interviu acordat în luna iulie 2024 pentru Ziare.com, Mircea Diaconu a vorbit despre disponibilitatea sa de a reveni pe scena publică, dacă ar fi fost solicitat. Actorul, care în acel moment avea 74 de ani, a subliniat că nu mai avea energia de a începe un proiect politic de la zero, dar era gata să își pună experiența și cunoștințele în slujba celor care aveau nevoie de ajutorul său.
„Eu, Diaconu, sunt un pensionar de 74 de ani, nu trag pe nimeni de mânecă. Și nu o iau de la zero. Dacă aveam 50 de ani, nu știu ce făceam. Însă, dacă are cineva nevoie de mine, o instituție, un partid, să mă sune și voi munci ca un rob. Pot da sfaturi, îmi spun părerea, ajut cu ce pot. Dar la aproape 75 de ani nu te apuci să construiești un partid, să o iei de la capăt”, a declarat Diaconu.
Diaconu a accentuat că, de-a lungul întregii sale cariere, a fost mereu accesibil și deschis dialogului. Departe de a se închide într-un turn de fildeș, actorul și fostul europarlamentar considera că un lider adevărat trebuie să fie conectat la oameni.
„Oricine ar avea nevoie de mine, de competența, de experiența mea, telefonul meu e public. Niciodată nu am stat într-un turn de fildeș, pentru că sunt independent. Dimpotrivă, vreau să vorbesc cu toată lumea. Cred că asta trebuie să facă un președinte”, a mai transmis artistul.
Pe lângă cariera sa strălucită în teatru și film, Mircea Diaconu a avut și o prezență semnificativă în politică și administrație. Actorul a fost senator PNL în perioada 2008-2012, iar pentru o scurtă perioadă, în mai-iunie 2012, a ocupat funcția de ministru al Culturii. De asemenea, în perioada 2014-2019, a fost europarlamentar, candidând ca independent, o poziție rar întâlnită în peisajul politic românesc.
Mircea Diaconu rămâne actorul emblematic care a dat viață unor personaje memorabile
Rolul său din filmul Filantropica (2002) a rămas unul dintre cele mai apreciate din cinematografia românească, consolidându-i reputația ca artist de excepție. Totuși, pe lângă talentul său artistic, Diaconu a fost un om al societății civile, implicându-se activ în cauze de interes public.
În ultimii ani, numele său a fost asociat cu zona suveranistă, fiind curtat de formațiunea politică AUR, care și-a dorit să-l includă în proiectele sale. Cu toate acestea, Diaconu a preferat să rămână independent, declarând în repetate rânduri că nu este interesat să se alăture unui partid sau să își creeze unul propriu.
Ultimele luni și lupta cu boala
Declarațiile din vara lui 2024 reflectă dorința lui Mircea Diaconu de a rămâne activ și de a contribui cu expertiza sa, chiar și în condițiile în care sănătatea sa începuse să-i joace feste. În ciuda dificultăților, optimismul și disponibilitatea de a ajuta nu l-au părăsit niciodată.
Boala care l-a răpus a fost ținută departe de ochii publicului, Diaconu preferând discreția în ceea ce privește suferințele personale. În ciuda luptei sale, actorul a continuat să își exprime dorința de a sprijini comunitatea, un gest care arată dedicarea sa față de ceilalți până în ultima clipă.
Moartea lui Mircea Diaconu lasă un gol imens, atât în lumea artistică, cât și în spațiul public românesc. Actorul care a cucerit inimile românilor pe scenă și pe marele ecran a demonstrat, prin activitatea sa politică, că integritatea și buna credință pot coexista cu ambițiile personale.
Cuvintele sale, rostite cu câteva luni înainte de a muri, rămân o mărturie a spiritului său altruist: „Dacă cineva are nevoie de mine, să mă sune!” Această frază simplă, dar plină de semnificație, rezumă perfect esența unui om care și-a dorit să fie util până în ultimele momente ale vieții sale.
