Loredana Ionescu
Pe 3 iunie 1960, Ana Pauker, una dintre cele mai controversate și influente figuri ale regimului comunist din România, se stingea din viață, în urma unui cancer mamar. Femeia care deținea, la vremea respectivă, cea mai înaltă funcție politică ocupată vreodată de o femeie în România, a rămas în memoria colectivă drept un simbol al radicalismului politic și al epocii staliniste.
Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, a fost vicepremier și ministru de Externe între 1947 și 1952. În anul 1948, revista americană Time o desemna pe coperta sa drept „cea mai puternică femeie în viață”, reflectând astfel statutul ei politic la nivel internațional. A fost un personaj esențial în consolidarea regimului comunist în România postbelică, având un rol central în aplicarea liniei dure dictate de Moscova.
3 iunie, ziua în care România își amintește de Ana Pauker
Originară din satul Codăești, județul Vaslui, Ana Pauker provenea dintr-o familie evreiască modestă, cu rădăcini în comunitatea askenază vorbitoare de idiș. Tatăl ei era haham, iar bunicul – rabin. A urmat o carieră în învățământ, iar destinul i s-a schimbat radical în momentul în care l-a cunoscut pe Henry Steinberg, coleg profesor și activist socialist. Sub influența lui, Ana Pauker a pătruns în lumea ilegalismului comunist.
Potrivit istoricului Robert Levy, tânăra Hanna Rabinsohn s-a alăturat în 1915 Partidului Social Democrat al Muncitorilor Români, fiind atrasă inițial mai mult de relația cu Steinberg decât de ideologie. Totuși, în scurt timp, a început să se implice activ în activitățile socialiste, devenind parte a unui val de femei evreice radicalizate politic în contextul sfârșitului de secol XIX și început de secol XX.
De la profesoară timidă la „Stalin în fustă”
Transformarea Anei Pauker dintr-o tânără educatoare într-un lider de temut al Partidului Comunist Român a fost treptată, dar spectaculoasă. După o perioadă petrecută în exil la Moscova, a revenit în România în 1944, îmbrăcată în uniformă sovietică, în calitate de agent al Cominternului. A fost susținută de autoritățile sovietice ca element-cheie în instaurarea regimului comunist în România.
În anii ce au urmat, a ocupat poziții de conducere în partid și în guvern, fiind cunoscută pentru loialitatea față de Moscova și pentru implicarea sa în aplicarea politicilor staliniste. A fost lidera grupării „moscovite” din PCR, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, și a avut o influență majoră în deciziile de politică internă și externă ale României între 1947 și 1952.
Revista Times o considera, în acea perioadă, cea mai puternică femeie din sud-estul Europei. O poreclă rămasă în istorie este „Stalin în fustă”, reflectând imaginea autoritară și radicală pe care o proiecta.
Căderea în dizgrație
În anul 1952, influența Anei Pauker s-a încheiat brusc. Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul de facto al Partidului Comunist Român, a orchestrat înlăturarea ei și a altor membri ai grupării „moscovite”, sub acuzația de formare a unui „grup antipartinic”. Ana Pauker a fost arestată și anchetată, dar nu a fost niciodată condamnată formal.
Pierderea poziției sale a însemnat începutul sfârșitului în cariera politică. A fost exclusă din partid, marginalizată și ținută sub supraveghere până la moarte. S-a stins din viață în București, pe 3 iunie 1960, fără a mai reveni vreodată în prim-planul vieții publice.
Imaginea publică și amintirile celor din jur
Portretul Anei Pauker rămâne puternic influențat de percepția contemporanilor și de mărturiile publicate ulterior. Principesa Ileana a României, în volumul autobiografic I live again, o descria astfel:
„Totdeauna am simţit, atunci când era în preajma mea, că este ca un şarpe boa constrictor. Un boa care tocmai fusese hrănit, şi în consecinţă nu te putea mânca. Cel puţin pe moment. Greoaie şi fără graţie aşa cum părea să fie, avea tot ce este mai respingător şi tot oribil de fascinant la un şarpe. Mi-o puteam uşor imagina denunţându-şi soţul, care în consecinţă a fost împuşcat. La ea am văzut aceea sclipire rece şi dezumanizată prin intermediul căreia a ajuns în poziţia pe care o ocupa”, scria Principesa României despre Ana Pauker în „I live again”.
„În 1915 Ana Rabinsohn a intrat în clubul Partidului Social Democrat al Muncitorilor Români de pe strada Sfântul Ionică din Bucureşti şi s-a înscris ca membru. (…) Evident a făcut acest lucru şi sub influenţa lui Henry Steinberg, un coleg profesor la şcoala unde preda.
S-au întâlnit şi au devenit iubiţi în 1911, când ea avea 17 ani. El îi dădea în mod regulat scrieri socialiste şi o ducea la întâlnirile de 1 Mai în pădurile de lângă Bucureşti. Alăturându-se socialiştilor, Rabinsohn devenea parte a unui grup de tinere evreice care se radicalizau, mai ales din ultima parte a secolului al XIX lea”, scria Robert Levy despre ea.
Această percepție reflectă imaginea publică duală a Anei Pauker: un lider politic extrem de eficient, dar perceput de mulți ca fiind lipsit de empatie și animat de o ideologie radicală, aplicată cu duritate.
Ana Pauker a jucat un rol central în stalinizarea României. Sub conducerea ei, s-au aplicat măsuri dure de reformă agrară, colectivizare, epurări și propagandă ideologică. A fost una dintre cele mai loiale reprezentante ale liniei sovietice și a contribuit la suprimarea oricărei opoziții reale.
Totodată, ea a susținut și implementat politici educaționale și sociale în linie cu ideologia partidului. Pentru unii istorici, rămâne o figură emblematică a primului deceniu de comunism în România. Pentru alții, este simbolul unei epoci marcate de teroare și obediență față de Uniunea Sovietică.
Un episod adesea menționat este poziția sa exprimată în 1918, când a militat pentru desprinderea Basarabiei de România și alipirea acesteia la Rusia sovietică, ceea ce i-a atras numeroase critici în epocă și în istoriografia ulterioară, relatează Capital
Deși a fost exclusă din viața publică și din istoria oficială după căderea sa din grațiile partidului, Ana Pauker rămâne una dintre cele mai importante figuri feminine din politica românească a secolului XX. A fost prima femeie care a ocupat o funcție de vicepremier și ministru de Externe într-un stat din Europa de Est.
Figura sa este și astăzi obiect de cercetare și controversă în rândul istoricilor. A fost o femeie care a schimbat traiectoria politică a țării, într-un moment în care România se afla sub influența directă a Moscovei. A fost iubită, urâtă, temută și adesea neînțeleasă.
La 64 de ani de la moartea sa, Ana Pauker rămâne în istoria României ca un simbol al unei epoci întunecate, dar și ca un caz singular: o femeie care a urcat pe cele mai înalte trepte ale puterii într-o lume dominată de bărbați și ideologie de fier.
Sursa foto: Arhivă
