Georgescu Dragos
Marți, 3 noiembrie 2026, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima episcopul, Iosif preotul și Aitala diaconul, trei clerici care au murit pentru credința lor în Persia veacului al IV-lea. Tot în această zi este pomenită așezarea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății.
Calendar ortodox 3 noiembrie 2026. Sărbătoare mare marți. Rugăciunea pe care trebuie să o rostești pentru împliniri
Pomenirea are o semnificație aparte pentru credincioșii care se roagă în această zi pentru tărie în încercări. Sărbătoarea îi amintește pe cei care, potrivit Vieților Sfinților, au preferat să sufere mai degrabă decât să renunțe la credință. Termenul de „sfințit mucenic” este folosit în tradiția ortodoxă pentru clericii care au murit pentru credință, adică pentru acei martiri care erau episcopi sau preoți.
Cine au fost Sfinții Achepsima, Iosif și Aitala
Cei trei au trăit în timpul regelui persan Șapor, care a persecutat creștinii din imperiul său. Istoricii plasează marile persecuții din vremea lui Șapor al II-lea între anul 339 și moartea acestuia, în 379. Datele exacte ale martiriului celor trei nu sunt precizate în relatările consultate. Istoricul Sozomen vorbea despre peste 16.000 de martiri cunoscuți după nume, deși cifrele din această perioadă variază foarte mult de la o sursă la alta.
Potrivit Vieților Sfinților, citate de Agerpres, creștinismul se răspândise atât de mult, încât s-a dat ordin ca oamenii de rând să fie lăsați în pace, iar persecuția să îi vizeze în special pe clerici și pe ierarhi. Unele relatări arată că numărul tot mai mare al creștinilor era văzut ca o amenințare la adresa vechii religii persane.
Achepsima era episcopul cetății Naesson și avea aproximativ 80 de ani când a fost adus în fața judecătorilor. Bătrânul ierarh a refuzat să renunțe la credință. A fost torturat, întemnițat și, în cele din urmă, ucis prin tăierea capului, potrivit acestei relatări. Alte variante ale vieții sale, publicate în presa locală, vorbesc despre o moarte în urma bătăilor și îl numesc episcop al cetății Anita, ceea ce arată că detaliile diferă de la o sursă la alta. Potrivit acelorași variante, i s-a cerut să se închine soarelui, iar pentru că a refuzat a fost bătut până când „s-a înroșit pămîntul cu sîngele lui”.
Alături de el au suferit preotul Iosif și diaconul Aitala, cunoscuți pentru învățătura și predicile lor. Li s-a cerut să se închine focului, iar ei au refuzat. Au fost și ei torturați și închiși, iar potrivit unor relatări, cei trei ar fi petrecut aproximativ trei ani în temniță, în dureri și foamete.
Martiriul celor doi clerici
Finalul lor a fost unul deosebit de crud. Iosif a fost ucis prin lapidare, iar Aitala a fost dus într-un sat numit Patrias, unde a murit în același fel. Potrivit Vieților Sfinților, chiar creștini au fost siliți să arunce cu pietre în ei, un detaliu care arată duritatea acelor vremuri.
Relatarea tradițională adaugă un episod care a rămas în memoria credincioșilor. După moartea lui Iosif, trupul său a fost păzit de străjeri, pentru ca nimeni să nu îl poată lua. Au urmat o furtună, un cutremur și foc, iar după acestea trupul nu a mai fost găsit. Pentru credincioși, acesta este un semn al ocrotirii divine, chiar și după moarte.
A doua pomenire a zilei îl privește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit la 23 aprilie. Potrivit Vieților Sfinților, el a trăit în Capadocia și în Palestina, fiind fiul unui tată din Capadocia și al unei mame din Palestina. A fost ofițer în armata imperială, iar credința sa a rămas ascunsă până când și-a împărțit averea săracilor și s-a declarat public creștin în fața împăratului Dioclețian.
A fost torturat și ucis prin tăierea capului, la 23 aprilie 303. Dorința lui fusese ca trupul să fie înmormântat în Palestina, iar aceasta a fost respectată. După câțiva ani, în vremea împăratului Constantin cel Mare, cei care îl cinsteau au ridicat o biserică mare în Lida, astăzi Lod. Moaștele au fost aduse acolo pe 3 noiembrie, iar această zi a rămas în calendar.
Sărbătoarea este păstrată și astăzi în Țara Sfântă. Patriarhia Ierusalimului, care folosește calendarul iulian, o sărbătorește pe 3/16 noiembrie, cu o slujbă la Lida, oficiată în 2016 de Patriarhul Teofil. Potrivit Patriarhiei, peste mormânt a fost ridicată o biserică ctitorită de Sfânta Elena, între anii 326 și 336.
Sfântul Gheorghe are o legătură puternică și cu România, unde este cinstit și ca ocrotitor al Moldovei lui Ștefan cel Mare. În aprilie 2026, capul sfântului a fost adus de la Sfântul Munte la Mănăstirea Pantocrator din Teleorman, unde sute de credincioși au așteptat să se închine.
Ce rugăciune se rostește în această zi
Credincioșii se pot ruga sfinților pomeniți, cerând mijlocirea lor la Dumnezeu. În rugăciunea dedicată celor trei mucenici se spune: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru”. Tot în această rugăciune, credincioșii cer: „Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule”.
România TV le recomandă credincioșilor să rostească în această zi și o scurtă rugăciune pentru vindecarea de orice suferință trupească sau sufletească. Fiecare poate folosi cuvintele care îi vin din inimă, iar cei care doresc pot cere îndrumare de la preotul paroh.
Pentru cei care se întreabă cine ascultă rugăciunile într-o astfel de zi, răspunsul este simplu în tradiția ortodoxă: rugăciunile sunt adresate lui Dumnezeu, iar sfinții sunt chemați să mijlocească pentru cei care îi cer ajutorul. Sfinții nu înlocuiesc rugăciunea personală, ci îi însoțesc, în credința creștină, pe cei care se roagă.
De ce este importantă ziua de marți
În tradiția ortodoxă, fiecare zi a săptămânii are o închinare specială. Duminica este ziua Învierii, lunea este dedicată îngerilor, joia Sfinților Apostoli și Sfântului Nicolae, iar miercurea și vinerea amintesc de Patimile Domnului. Ziua de marți este dedicată, în mod deosebit, Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Credincioșii care se roagă marțea îl pomenesc, așadar, și pe cel care a pregătit calea lui Hristos și care a sfârșit, la rândul său, prin martiriu.
Această suprapunere dă zilei de 3 noiembrie o notă aparte. Atât Sfântul Ioan, cât și sfinții pomeniți acum sunt cinstiți pentru curajul de a nu renunța la credința lor. Mesajul zilei poate fi unul simplu și pentru cei care trăiesc astăzi departe de astfel de prigoane: statornicia în ceea ce crezi se dovedește, adesea, în momentele grele.
Tradiții și superstiții
În tradiția populară, această zi este legată și de semne despre vremea care urmează. Potrivit unor credințe preluate de Newsweek România, zăpada căzută și netopită până dimineața ar prevesti o primăvară timpurie, frunzele rămase pe copaci ar anunța un ger puternic, iar un apus roșu ar indica o vreme geroasă și senină.
Sunt transmise și câteva lucruri pe care oamenii ar fi bine să le evite în această zi. Printre ele se numără certurile, bârfa și calomnia, refuzul de a-i ajuta pe cei care cer sprijin, plângerile despre viață și soartă, dar și plecarea într-o călătorie lungă. Tradițional, în unele case se pregăteau jeleu de fructe de pădure și plăcinte cu fructe de toamnă.
Aceste obiceiuri țin de folclor și nu reprezintă învățături ale Bisericii. Multe dintre îndemnuri, cum ar fi evitarea certurilor sau ajutarea celor aflați în nevoie, sunt însă valabile în orice zi a anului.
Ce sărbătoresc celelalte culte
Pomenirea celor trei mucenici nu este specifică doar Bisericii Ortodoxe. Biserica Greco-Catolică îi sărbătorește, de asemenea, pe 3 noiembrie, pe Sfinții Mucenici Acepsima, Aitala și Iosif.
În calendarul romano-catolic sunt pomeniți în această zi Sfântul Martin de Porres, călugăr, și Sfânta Silvia, mamă. Deși calendarele diferă, ziua le oferă credincioșilor din toate aceste comunități un moment de rugăciune și de aducere aminte.
Mesajul zilei
Povestea celor trei clerici persani și cea a Sfântului Gheorghe le amintește credincioșilor de oamenii care și-au păstrat credința în vremuri mult mai grele decât ale noastre.
O rugăciune scurtă, o faptă bună pentru cineva aflat în nevoie sau o vizită la biserică pot fi modalități simple de a cinsti această zi. Pentru cei care trec printr-o suferință, exemplul unui episcop de 80 de ani care nu a renunțat la credință rămâne, peste veacuri, un îndemn la răbdare și speranță.
