Loredana Ionescu
În anul 2026, succesiunea rămâne o procedură obligatorie pentru orice persoană care dorește să intre legal în posesia bunurilor unei persoane decedate. Indiferent dacă este vorba despre imobile, bunuri mobile, conturi bancare sau alte valori, moștenirea trebuie dezbătută oficial pentru ca drepturile succesorale să fie recunoscute juridic. Procedura se aplică atât în cazul moștenirii legale, cât și atunci când există un testament.
Succesiunea reprezintă mecanismul juridic prin care patrimoniul unei persoane decedate este transmis către moștenitori, potrivit legii sau voinței exprimate prin testament. Reglementarea principală se regăsește în Codul civil, completată de norme notariale, iar lipsa unui testament conduce automat la aplicarea regulilor moștenirii legale.
Procesul prin care se stabilesc moștenitorii și cotele ce le revin poartă denumirea de dezbatere succesorală și se desfășoară, în majoritatea cazurilor, la notarul public.
Cum se desfășoară procedura de succesiune în 2026
Din punct de vedere juridic, succesiunea se consideră deschisă la momentul decesului persoanei. Acest fapt se dovedește prin certificatul de deces sau, în situații speciale, printr-o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a morții.
Urmează devoluțiunea succesorală, adică transmiterea patrimoniului către moștenitori. Deși bunurile trec teoretic către succesibili din momentul decesului, transferul devine efectiv doar după acceptarea moștenirii. Legea nu obligă pe nimeni să accepte o moștenire, fiecare persoană având dreptul să accepte sau să renunțe.
În cazul existenței mai multor moștenitori, bunurile rămân inițial în coproprietate. Partajul succesoral este etapa prin care această stare încetează, fie prin acordul părților, fie prin hotărâre judecătorească, dacă nu se ajunge la o înțelegere.
Cum se împart bunurile între soț și copii
Unul dintre cele mai frecvente cazuri este cel în care defunctul era căsătorit și avea copii. În această situație, legea stabilește cote clare. Soțul supraviețuitor primește o pătrime din masa succesorală, iar restul de trei sferturi revine copiilor, împărțit în mod egal.
Dacă unul dintre copii a decedat înaintea părintelui, partea sa este preluată de propriii descendenți, prin reprezentare succesorală. Conform Codului civil, copiii moștenesc împreună 75% din averea defunctului, indiferent de numărul lor.
Testamentul poate modifica această distribuție, însă doar în limitele impuse de lege. Anumiți moștenitori beneficiază de rezervă succesorală, iar dacă aceasta este încălcată, pot cere reducerea dispozițiilor excesive.
Cine are drept la moștenire, potrivit legii
Moștenitorii legali sunt împărțiți în clase, în ordine strictă. Prioritate au descendenții direcți, urmați de părinți și colaterali apropiați. Dacă există moștenitori dintr-o clasă superioară, cei din clasele următoare nu mai au drept la moștenire legală.
Averea se împarte egal între rudele din aceeași clasă și același grad de rudenie, însă fiecare clasă împarte moștenirea cu soțul supraviețuitor, conform cotelor prevăzute de lege.
Există și situații de nedemnitate succesorală. Sunt excluse de la moștenire persoanele care l-au ucis sau au încercat să-l omoare pe defunct, cele care au formulat acuzații calomnioase grave sau care au omis să denunțe o astfel de faptă, deși aveau cunoștință despre ea. Moștenitorul declarat nedemn este obligat să restituie toate beneficiile obținute din moștenire.
Când devii moștenitor și termenul legal
Moștenirea revine moștenitorului de drept la data decesului persoanei. Acceptarea nu necesită un act expres în toate cazurile. Dacă un moștenitor își manifestă intenția prin comportament, se consideră că a acceptat tacit moștenirea.
Moștenitorii au la dispoziție un termen de un an de la data decesului pentru a accepta sau renunța. Dacă nu își exprimă nicio opțiune în acest interval, moștenirea se consideră acceptată tacit.
În cazul bunurilor imobile, certificatul de moștenitor sau actul de acceptare trebuie înscris în cartea funciară, iar dreptul de proprietate se dobândește cu efect retroactiv de la data decesului.
Ce acte sunt necesare pentru succesiune în 2026
Dezbaterea succesiunii se face, de regulă, la notar. Printre documentele de bază se numără actele de identitate ale moștenitorilor, certificatul de deces, actele de stare civilă, documentele de proprietate și testamentul, dacă există.
În funcție de complexitatea cazului, pot fi necesare și certificate fiscale, documente privind conturi bancare, autoturisme, acțiuni, depozite sau concesiuni. La finalul procedurii se eliberează certificatul de moștenitor, act autentic care face dovada drepturilor succesorale.
Datoriile defunctului și răspunderea moștenitorilor
Moștenitorii răspund pentru datoriile defunctului doar în limita valorii bunurilor moștenite. Acceptarea sub beneficiu de inventar permite separarea patrimoniului personal de cel succesoral, protejând moștenitorul de datorii mai mari decât valoarea moștenirii.
Potrivit explicațiilor oferite de E-juridic, moștenitorul sub beneficiu de inventar trebuie să inventarieze bunurile și să achite mai întâi creditorii moștenirii, apoi legatarii.
Ce taxe se plătesc la succesiune
Costurile succesiunii sunt suportate de moștenitori, proporțional cu cotele primite. Acestea includ onorariul notarului, eventualul impozit de succesiune și taxele de carte funciară pentru imobile.
Dacă succesiunea este dezbătută în termen de doi ani de la deces, moștenitorii sunt scutiți de impozitul de 1% din valoarea bunurilor. Taxele notariale sunt stabilite prin grila notarilor, în funcție de valoarea moștenirii. De exemplu, pentru un apartament evaluat la 100.000 de euro, costurile notariale pot ajunge la aproximativ 6.000 de lei, la care se adaugă taxa de înscriere în cartea funciară.
Succesiunea poate fi evitată doar prin soluții stabilite din timpul vieții, precum donația sau contractul de întreținere, însă aceste variante au propriile implicații juridice și fiscale.
Sursa foto: Arhivă
