Redactia PlumMedia
Dintre toate tipurile de cancer care afectează femeile, cancerul de col uterin (cervical) are o particularitate care îl distinge și care ar trebui să ne ofere speranță: este aproape 100% prevenibil. Spre deosebire de alte afecțiuni oncologice unde cauzele sunt genetice sau necunoscute, în cazul cancerului de col uterin cunoaștem inamicul principal, știm cum acționează și, cel mai important, avem instrumentele necesare pentru a-l depista înainte ca el să provoace daune ireversibile.
Cu toate acestea, statisticile rămân îngrijorătoare. România ocupă încă un loc fruntaș în Europa la mortalitatea cauzată de această boală. Motivul nu este lipsa tratamentelor sau a medicilor, ci lipsa screening-ului. Multe femei amână vizita la ginecolog din lipsă de timp, din jenă sau, cel mai adesea, din frica de un diagnostic prost. Însă paradoxul este că tocmai acest control de rutină, efectuat atunci când ne simțim perfect sănătoase, este cel care ne protejează viața. Cancerul de col uterin nu apare peste noapte; el este precedat de leziuni precanceroase care evoluează lent, timp de ani de zile, și care pot fi tratate simplu și eficient dacă sunt găsite la timp.
Cine este vinovatul? Relația cu virusul HPV
Astăzi știm cu certitudine că peste 95% dintre cancerele de col uterin sunt cauzate de o infecție persistentă cu HPV (Human Papillomavirus). Acesta este un virus extrem de comun, transmisibil pe cale sexuală (chiar și fără contact complet, doar prin contact piele pe piele). Se estimează că aproximativ 80% dintre persoanele active sexual, bărbați și femei, vor contracta cel puțin o tulpină de HPV la un moment dat în viață.
Majoritatea acestor infecții sunt inofensive și sunt eliminate natural de sistemul imunitar în decurs de 1-2 ani, fără ca persoana să știe că a fost infectată. Pericolul apare atunci când sistemul imunitar nu reușește să elimine virusul, iar infecția devine persistentă. Există tulpini de HPV cu „risc înalt” (precum tulpinile 16 și 18), care au capacitatea de a modifica ADN-ul celulelor colului uterin, transformându-le treptat în celule anormale (displazii) și, ulterior, în cancer. Deoarece infecția cu HPV nu doare și nu dă simptome în stadiile inițiale, singura modalitate de a o depista este testarea periodică.
Diferența dintre Babeș-Papanicolau și Genotiparea HPV
Multe paciente confundă cele două teste sau cred că unul îl înlocuiește pe celălalt. În realitate, ele sunt complementare și oferă informații diferite, dar vitale.
Testul Babeș-Papanicolau (Pap test) este o analiză citologică. Medicul recoltează o probă de celule de pe suprafața colului uterin, care sunt apoi analizate la microscop. Acest test ne spune dacă celulele au suferit modificări, dacă arată anormal („displazii”). Este ca și cum am căuta efectul bolii. Astăzi, standardul de aur este citologia în mediu lichid, care este mult mai precisă decât metoda clasică pe lamă.
Testul de Genotipare HPV, pe de altă parte, caută cauza. El analizează prezența materialului genetic al virusului în secreția cervicală. Ne spune dacă suntem purtătoare ale unei tulpini periculoase, chiar dacă celulele colului arată încă normal la microscop.
Co-testarea: Strategia optimă de prevenție
Ghidurile medicale moderne recomandă, în special pentru femeile de peste 30 de ani, efectuarea ambelor teste simultan (Co-testare). Această abordare oferă cea mai mare siguranță. Dacă ambele teste sunt negative (nu există leziuni celulare și nu există virusul HPV), riscul de a dezvolta cancer în următorii ani este extrem de mic, permițând spațierea controalelor.
Dacă testul Pap este anormal, dar HPV este negativ, poate fi vorba doar de o inflamație trecătoare. Însă, dacă testul HPV este pozitiv pentru o tulpină cu risc înalt, pacienta trebuie monitorizată îndeaproape, chiar dacă testul Pap este normal, deoarece riscul de a dezvolta leziuni în viitor este crescut.
Cum decurge controlul și când trebuie făcut?
Procedura de recoltare este rapidă, nedureroasă (poate fi ușor inconfortabilă, dar durează doar câteva secunde) și se efectuează pe masa ginecologică. Este important ca recoltarea să se facă în afara perioadei menstruale și să se evite contactul sexual sau spălăturile intravaginale cu 48 de ore înainte, pentru a nu altera rezultatele.
Recomandarea generală este ca screening-ul să înceapă la vârsta de 21 de ani (sau la 3 ani de la debutul vieții sexuale) și să continue periodic până la 65 de ani. Periodicitatea (anuală sau la 3-5 ani) se stabilește de către medic, în funcție de istoricul fiecărei paciente și de tipul de test utilizat. Pentru femeile din zona Maramureșului care doresc să își verifice starea de sănătate, un control de ginecologie în Baia Mare (sau orașul unde vă aflați) reprezintă pasul esențial către liniște. Aici, medicii pot efectua atât recoltarea în mediu lichid, cât și genotiparea virală, oferind un diagnostic integrat și rapid.
O boală care poate fi oprită
Este vital să înțelegem că un rezultat anormal la testul Papanicolau NU înseamnă cancer. De cele mai multe ori, indică prezența unor leziuni precanceroase (CIN 1, 2 sau 3) care sunt 100% tratabile prin proceduri minore (precum ERAD sau conizație), care păstrează uterul și fertilitatea femeii.
Cancerul de col uterin devine o tragedie doar atunci când este ignorat. El se dezvoltă în liniște, fără durere, timp de ani de zile. Simptomele precum sângerările anormale sau durerea pelvină apar, din păcate, în stadii avansate. De aceea, nu așteptați semnele bolii. Screening-ul anual este un act de responsabilitate și iubire față de sine. Este cel mai simplu mod de a vă asigura că veți fi sănătoasă pentru cei dragi și în anii ce vor urma. Nu lăsați frica sau rușinea să vă fure șansa la o viață lungă și sănătoasă.
