Mirela Loșniță
Oana Hănțoiu, fosta soție a lui Kamara, a ajuns din nou la spital alături de fiul ei și al artistului, Leon. Actrița își ține constant urmăritorii din mediul online la curent cu momentele importante din viața sa, iar de această dată a vorbit despre o situație delicată prin care trece micuțul.
Fiul lui Kamara, pe mâinile medicilor
Potrivit mesajului transmis de Oana, Leon se confruntă cu o infecție, iar medicii continuă investigațiile pentru a stabili exact cauza și tratamentul necesar. Dincolo de problemele de sănătate ale fiului ei, Oana a împărtășit cu urmăritorii și o întâmplare din spital care a impresionat-o până la lacrimi. Actrița a povestit cum, în timp ce se întorcea spre salon cu Leon în brațe, după ce fuseseră la camera asistentelor pentru analize suplimentare, privirea i-a fost atrasă de un alt salon.
„Suntem în spital, de ieri. O infecție, încă sub investigații”, a scris Oana Hănțoiu, pe pagina personală de Facebook.
Privind mai atent, Oana a observat un pătuț minuscul de bebeluș și niște piciorușe mici care se mișcau printre bare. Cu Leon în brațe, s-a întors la asistente pentru a întreba despre copilul din salon. Oana a întrebat dacă poate intra să o vadă pe fetiță, însă asistenta i-a explicat că acest lucru nu este recomandat, deoarece copilul trebuie ferit, fiind în așteptarea unui transplant. Totuși, impresionată de interesul actriței, asistenta a întors pătuțul, astfel încât Oana să o poată vedea.
„Întorcându-ne spre salon, azi noapte, de la camera de gardă a asistentelor, unde fuseserăm pentru niște analize suplimentare, priveam curioasă și obosită spre alte saloane. Într-unul, văd, pe un pat, niște plușuri și o alezǎ. Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost dacă e un copil acolo și unde e mama. Privesc mai atent și văd un pătuț minuscul de bebeluș și niște piciorușe minuscule care ieșeau prin bare. Și care se mișcau. Mǎ întorc, cu Leon în brațe, la camera asistentelor și întreb ce e cu copilul de acolo. “Floricica?” Am zâmbit, gândindu-mă la numele ăsta de alint. “Dar e abandonată? De ce e singurǎ?” “Teoretic, nu e abandonată.Practic, stă aici cu noi.” “Dar mama unde e?” “Acasă. Probabil e mai ușor sǎ ai grijă de un copil care nu e bolnav. Floricica e a noastră.” “Putem intra să o vedem?” Am văzut cǎ asistenta ar fi vrut să spună da, dar “mai bine nu, trebuie ferită. Așteaptă un transplant.” Totuși, probabil impresionată cǎ am întrebat de fetiță , a întors pătuțul sǎ o pot vedea. Și am văzut culoarea cianoticǎ și ochișorii curioși. Gângurea. Avea atâta viață, deși e condamnată la moarte, singurǎ, intr-un pătuț de spital. Am plecat încet, plângând, cu Leon în brațe, strângându-l mai tare la piept. Și m-am gândit cǎ da, e greu să ai grijă de un copil bolnav. Uneori, nu mai ai timp de nimic. De multe ori, sacrifici foarte multe. Dar nu există mai multă viață decât intr-un copil bolnav. Și oamenii care aleg să abandoneze, sunt morți pe interior. “Floricica e a noastră.”, a povestit Oana.
Momentul a afectat-o profund pe Oana, care a plecat plângând, cu Leon strâns la piept. Experiența a determinat-o să reflecteze asupra greutăților pe care le presupune creșterea unui copil bolnav, dar și asupra puterii extraordinare de viață pe care o au acești copii.
