Georgescu Dragos
La începutul lunii februarie, fotbalul românesc a pierdut una dintre figurile sale discrete, dar esențiale pentru istoria mai multor cluburi de tradiție.
Doliu în fotbalul românesc. A murit Iosif Szakács, fost campion al României
Iosif Szakács, fost jucător la Oradea și component al unor generații de aur din anii ’50–’60, s-a stins din viață la vârsta de 92 de ani. Născut la 25 ianuarie în Șimleu Silvaniei, Szakács a trăit o carieră sportivă impresionantă, legată de nume mari, trofee importante și momente decisive pentru cluburile la care a evoluat.
Drumul său în fotbalul de performanță a început într-o perioadă în care sportul era definit de pasiune, sacrificiu și loialitate față de culori. Primele mari performanțe au venit la Flamura Roșie Arad, actuala UTA Arad, unde Iosif Szakács a făcut parte dintr-o echipă redutabilă. Sub comanda antrenorului Coloman Braun, formația arădeană a cucerit Cupa României în 1953 și titlul de campioană a României în 1954, rezultate care aveau să rămână repere importante în istoria clubului.
Anii petrecuți la Arad au fost, după cum mărturisea chiar el, unii dintre cei mai frumoși din cariera sa. Într-un dialog purtat în 2020 cu jurnalistul Radu Romanescu, Iosif Szakács rememora atmosfera din vestiar și valoarea colegilor săi, evocând cu respect și emoție nume care au scris istorie în fotbalul românesc.
„O echipă foarte valoroasă era în timpul nostru, colegii erau foarte buni. Veniseră Vaczi și Serfözö de la Oradea, Dumitrescu era deja veteran, Mercea juca foarte bine, îmi amintesc de Kapas, de Ilie Don, un băiat cuminte… Farmati era și el de la Șimleu, nu ne cunoșteam, la UTA ne-am întâlnit, mulți ani a jucat în națională, valoros era. Jenei era junior atunci. Iar pe Cibi-bacsi – l-am respectat.”
Aceste cuvinte surprind nu doar calitatea unei generații, ci și felul în care Szakács privea fotbalul: ca pe o comunitate, nu doar ca pe o competiție. Respectul față de colegi, recunoașterea valorii și memoria clară a detaliilor definesc portretul unui sportiv care a trăit intens fiecare etapă a carierei sale.
După perioada de succes de la Arad, traseul său a continuat la Dinamo Brașov, cunoscută anterior sub numele de Unirea Tricolor. Aici a evoluat alături de fratele său mai mic, Ludovic Szakács, cei doi devenind rapid cunoscuți sub apelativele Szakács I și Szakács II. Legătura dintre frați nu era doar una de familie, ci și una sportivă, bazată pe încredere și complementaritate pe teren.
Cine a fost Iosif Szakacs
Apogeul carierei a fost atins în 1958, când ambii frați au ajuns la Dinamo București, unul dintre cele mai puternice cluburi din țară la acea vreme. Sub conducerea unui alt orădean, Iuliu Barátky, Dinamo a reușit să câștige Cupa României în 1959, într-o finală memorabilă. Iosif Szakács a fost unul dintre eroii acelui meci, reușind să înscrie nu mai puțin de trei goluri în finala disputată împotriva echipei din Baia Mare.
Performanța sa din acel meci a consolidat statutul lui Szakács ca jucător decisiv în momentele mari. A făcut parte dintr-o echipă considerată astăzi legendară, alături de fotbaliști precum Uțu, Popa, Călinoiu, Alexandru, Nunweiller, Anghel, Piți Varga, Ene I sau Kőszegi. Era o perioadă în care Dinamo dicta ritmul în fotbalul românesc, iar contribuția lui Iosif Szakács a fost una clară și recunoscută.
După 1960, cariera sa a intrat într-o nouă etapă, odată cu revenirea la Oradea. Împreună cu fratele său Lajos Szakács, a evoluat pentru Club Atletic Oradea, cunoscut sub diverse denumiri de-a lungul timpului: CAO, Flamura Roșie și Olimpia, formații care aveau să stea la baza actualei Înfrățiri. Pentru Szakács, revenirea la Oradea nu a însemnat un pas înapoi, ci o continuare firească a unei cariere dedicate fotbalului.
Potrivit informațiilor publicate de Club Atletic Oradea pe pagina oficială de Facebook, Iosif Szakács a contribuit decisiv la ultima promovare a clubului în Divizia A, în 1962. Pentru echipa orădeană a bifat 59 de apariții și a înscris 9 goluri, cifre care reflectă constanța și implicarea sa într-o perioadă esențială din istoria clubului.
După retragerea din activitatea competițională, Iosif Szakács a ales să se stabilească definitiv la Oradea, oraș cu care și-a legat o mare parte din carieră și viață. Departe de lumina reflectoarelor, a rămas un om respectat, purtător al unei memorii vii despre fotbalul de altădată și despre valorile care defineau sportul în generația sa.
Trecerea sa în neființă lasă în urmă nu doar statistici și trofee, ci și amintirea unui fotbalist care a evoluat într-o epocă în care performanța se construia prin muncă, disciplină și solidaritate. Pentru cei care l-au cunoscut, Iosif Szakács a fost mai mult decât un jucător cu palmares bogat. A fost un coleg corect, un profesionist autentic și un martor al unor vremuri care au pus bazele fotbalului românesc modern.
Familia, apropiații și cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați la ceremonia de înmormântare, care va avea loc joi, 12 februarie, de la ora 14:00, la Capela Steinberger din Cimitirul Rulikowski din Oradea. Astfel se încheie povestea unei vieți dedicate sportului, dar memoria lui Iosif Szakács rămâne vie în istoria cluburilor pe care le-a slujit și în amintirea celor care i-au urmărit parcursul.
