Miruna
Accesul la sistemul public de sănătate din România rămâne condiționat, în 2026, de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS). Pentru persoanele fără un loc de muncă, există însă posibilitatea asigurării voluntare, o opțiune care oferă acces la servicii medicale, dar implică anumite costuri și obligații. Într-un context în care tot mai mulți români caută soluții pentru a beneficia de asistență medicală, informațiile despre această contribuție devin esențiale.
Pentru cei care nu realizează venituri sau nu sunt asigurați automat, sistemul permite înscrierea prin depunerea declarației unice. Această variantă asigură protecție medicală pentru o perioadă limitată, dar vine la pachet cu o contribuție stabilită clar de legislația fiscală.
Suma pe care trebuie să o plătești în 2026
În anul 2026, persoanele care aleg să se asigure voluntar trebuie să plătească o contribuție totală de 2.430 de lei. Aceasta reprezintă 10% din echivalentul a șase salarii minime brute pe economie, conform prevederilor Codului fiscal. Suma este calculată în funcție de salariul minim valabil la începutul anului și nu este influențată de eventuale modificări ulterioare.
Plata contribuției nu se face integral dintr-o singură tranșă. Sistemul prevede achitarea în două etape: 25% din sumă se plătește la momentul depunerii declarației unice, iar restul de 75% trebuie achitat până la data de 25 mai 2027. Această structură permite o gestionare mai ușoară a costurilor pentru contribuabili.
După depunerea declarației, datele sunt transmise automat către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar persoana dobândește imediat calitatea de asigurat. Această calitate este valabilă timp de 12 luni. De exemplu, dacă declarația este depusă pe 25 aprilie 2026, asigurarea va fi activă până la 25 aprilie 2027.
Cine poate beneficia de asigurarea voluntară
Legislația fiscală stabilește clar categoriile de persoane care pot opta pentru plata contribuției de sănătate. Această opțiune este disponibilă pentru persoanele care încep activități independente în cursul anului sau pentru cele care au înregistrat pierderi sau venituri zero în anul anterior.
De asemenea, pot opta pentru asigurare persoanele care obțin venituri din chirii, investiții, activități agricole sau alte surse prevăzute de Codul fiscal, dar pentru care nu se datorează automat contribuția de sănătate. În aceeași categorie intră și persoanele fără venituri, care nu se încadrează în categoriile exceptate de la plata CASS.
Pentru aceste persoane, asigurarea voluntară reprezintă, în multe cazuri, singura modalitate de a beneficia de servicii medicale în sistemul public. Odată depusă declarația, opțiunea devine definitivă pentru anul respectiv și nu mai poate fi modificată sau anulată.
Alternative și consecințele neplății contribuției
O alternativă la asigurarea voluntară este coasigurarea, prin care o persoană poate deveni asigurată prin intermediul unui membru de familie. Această variantă se aplică pentru soți sau părinți și implică includerea în sistemul de sănătate prin contribuția persoanei care îi are în întreținere.
Începând cu anul 2025, coasigurarea nu mai este gratuită. Este necesară plata unei contribuții fixe prin declarația unică, ceea ce schimbă semnificativ modul în care această opțiune este utilizată. Diferența principală față de asigurarea voluntară este că obligația de plată revine persoanei care asigură membrul familiei.
În ceea ce privește neplata contribuției, legislația prevede că persoana nu își pierde automat calitatea de asigurat după depunerea declarației. Cu toate acestea, sumele datorate pot fi recuperate de ANAF prin executare silită, la care se adaugă dobânzi și penalități. Astfel, obligația de plată rămâne valabilă, chiar dacă nu este achitată la timp.
