Loredana Ionescu
Lumea muzicii internaționale este în doliu după dispariția lui Plas Johnson, legendarul saxofonist american al cărui sunet a devenit cunoscut în întreaga lume datorită temei muzicale din filmul „Pantera Roz”. Artistul s-a stins din viață la vârsta de 94 de ani, cu doar câteva zile înainte de a împlini 95 de ani.
Plas Johnson a murit pe 15 iulie 2026, în Granada Hills, o zonă din Los Angeles. Informația a fost confirmată de copiii săi, Eric Johnson și Stephanie Oliver. Cauza decesului nu a fost făcută publică.
De-a lungul unei cariere întinse pe mai multe decenii, saxofonistul a colaborat cu unii dintre cei mai mari artiști ai secolului trecut. A cântat alături de Frank Sinatra, Nat King Cole, Peggy Lee, B.B. King, Marvin Gaye și numeroși alți muzicieni importanți.
Cu toate acestea, numele său a rămas legat pentru totdeauna de solo-ul de saxofon din „The Pink Panther Theme”, compoziția realizată de Henry Mancini pentru filmul lansat în 1963. Sunetul profund, elegant și misterios al instrumentului său a transformat piesa într-una dintre cele mai ușor de recunoscut teme muzicale din istoria cinematografiei.
Plas Johnson a murit cu doar câteva zile înainte de aniversarea sa
Plas Johnson s-a stins pe 15 iulie 2026, cu șase zile înainte de ziua în care ar fi împlinit 95 de ani. Muzicianul se afla în Los Angeles, orașul în care și-a construit cea mai mare parte a carierei și unde a devenit unul dintre cei mai solicitați instrumentiști de studio.
Postul de radio de jazz KKJZ din Los Angeles a anunțat dispariția artistului, iar informația a fost confirmată ulterior și de familia sa.
Copiii saxofonistului au precizat că tatăl lor continuase să cânte chiar și în ultimii ani. Acesta susținuse recent un moment muzical în comunitatea în care locuia, semn că pasiunea pentru saxofon l-a însoțit până aproape de finalul vieții.
Moartea sa a provocat numeroase reacții în rândul artiștilor și iubitorilor de jazz. Muzicienii care l-au cunoscut l-au descris drept un profesionist desăvârșit, cu un sunet cald și o capacitate rară de a transforma chiar și câteva măsuri muzicale într-un moment memorabil.
Producătorul și muzicianul Bob Corritore i-a adus un omagiu, amintind atât interpretarea din „Pantera Roz”, cât și înregistrările sale timpurii de jump blues, care au contribuit la consolidarea reputației sale.
Saxofonul său a devenit vocea muzicală a „Panterei Roz”
Plas Johnson a intrat definitiv în istoria cinematografiei în anul 1963, când a fost ales să interpreteze solo-ul de saxofon din piesa „The Pink Panther Theme”.
Tema a fost compusă de Henry Mancini pentru filmul regizat de Blake Edwards, în care Peter Sellers l-a interpretat pe inspectorul Jacques Clouseau. Compozitorul s-ar fi gândit în mod special la Plas Johnson atunci când a scris partitura de saxofon.
Înregistrarea începe cu o atmosferă discretă și misterioasă, peste care intră saxofonul tenor. Interpretarea lui Johnson aduce piesei un aer ironic, elegant și ușor provocator, potrivit perfect cu personajul animat al panterei și cu umorul filmului.
Solo-ul său a devenit imediat recognoscibil. Chiar și persoanele care nu au văzut filmele din seria „Pantera Roz” pot identifica melodia după primele secunde.
Plas Johnson a povestit ulterior că înregistrarea ar fi fost realizată în doar două duble. După ce sesiunea s-a încheiat, muzicienii din orchestră ar fi izbucnit în aplauze, un gest neobișnuit într-un studio în care profesioniștii erau obișnuiți cu interpretări de cel mai înalt nivel.
Tema muzicală a devenit una dintre cele mai importante creații ale lui Henry Mancini. Coloana sonoră a primit trei premii Grammy și a fost nominalizată la Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală. De asemenea, Institutul American de Film a inclus muzica filmului printre cele mai valoroase partituri cinematografice realizate vreodată.
A crescut într-o familie în care muzica era prezentă zilnic
Plas John Johnson Jr. s-a născut pe 21 iulie 1931, în Donaldsonville, statul Louisiana. Provenea dintr-o familie de muzicieni, iar primele sale experiențe artistice au fost legate de grupul vocal al familiei.
Tatăl său cânta la banjo și saxofon și a avut un rol important în apropierea lui Plas de muzică. La un moment dat, acesta i-a cumpărat un saxofon sopran, iar băiatul a început să studieze în mare parte singur.
Ulterior, Plas Johnson a trecut la saxofon alto și apoi la saxofon tenor, instrumentul care avea să îi definească întreaga carieră.
Artistul a început să cânte de la o vârstă foarte fragedă. Potrivit relatărilor familiei, acesta și-ar fi început activitatea profesională în jurul vârstei de zece ani.
Alături de fratele său, pianistul Ray Johnson, a format un grup și a realizat primele înregistrări la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50.
În 1950, cei doi au înregistrat pentru casa de discuri DeLuxe Records. Plas Johnson a plecat apoi în turneu cu pianistul și cântărețul Charles Brown, acumulând experiență în zona de rhythm and blues și jump blues.
Mutarea la Los Angeles i-a schimbat cariera
După efectuarea serviciului militar, Plas Johnson s-a mutat împreună cu fratele său în Los Angeles, în anul 1954.
Orașul devenea în acea perioadă unul dintre cele mai importante centre ale industriei muzicale americane. Casele de discuri, studiourile de film și televiziunile aveau nevoie permanent de instrumentiști capabili să înregistreze rapid și impecabil.
Plas Johnson s-a remarcat imediat prin flexibilitate, tehnică și capacitatea de a se adapta unor stiluri foarte diferite. Putea cânta jazz, blues, rhythm and blues, pop sau muzică de film fără să își piardă identitatea sonoră.
A devenit unul dintre cei mai căutați muzicieni de studio din Los Angeles. Producătorii îl chemau pentru solo-uri, pasaje scurte sau sesiuni complete, deoarece știa să ofere piesei exact energia de care avea nevoie.
Artistul spunea că putea ridica nivelul unei înregistrări printr-un solo de numai opt sau douăsprezece măsuri. Această capacitate l-a transformat într-un colaborator extrem de valoros pentru artiști și producători.
Plas Johnson a cântat pe numeroase albume, single-uri, coloane sonore și producții de televiziune. De multe ori, publicul îi auzea saxofonul fără să îi cunoască numele.
A colaborat cu unele dintre cele mai mari vedete ale muzicii
De-a lungul carierei, Plas Johnson a lucrat cu artiști care au scris istoria muzicii americane.
Printre aceștia s-au numărat Frank Sinatra, Nat King Cole, Peggy Lee, Ella Fitzgerald, B.B. King, Johnny Otis, Marvin Gaye și Barbra Streisand.
Fiecare colaborare cerea o abordare diferită. În piesele de jazz, Johnson putea improviza cu libertate. În înregistrările pop, trebuia să susțină vocea fără să o acopere. În muzica de film, era obligat să urmărească atmosfera și ritmul scenelor.
Tocmai această versatilitate i-a adus o reputație excepțională în studiourile din Los Angeles.
Johnson a fost asociat și cu The Wrecking Crew, grupul neoficial de muzicieni de studio care a participat la realizarea unui număr uriaș de hituri americane în anii ’60 și ’70.
Membrii grupului nu apăreau întotdeauna pe coperțile albumelor, însă contribuția lor era esențială. Ei puteau transforma rapid o schiță muzicală într-o înregistrare profesionistă.
Plas Johnson a făcut parte din această generație de instrumentiști care au modelat sunetul industriei muzicale fără să se afle mereu în centrul atenției.
Henry Mancini a scris tema special pentru sunetul său
Colaborarea cu Henry Mancini a reprezentat momentul definitoriu al carierei sale.
Compozitorul cunoștea foarte bine stilul lui Plas Johnson și știa că saxofonistul putea reda exact combinația de mister, umor și rafinament pe care o dorea pentru „Pantera Roz”.
Mancini a compus tema având în minte timbrul saxofonului său. Plas Johnson nu a interpretat doar câteva note scrise pe o partitură, ci a oferit piesei personalitate.
Sunetul său a devenit atât de puternic asociat cu personajul, încât muzica a continuat să fie folosită în filme, desene animate, reclame și spectacole timp de zeci de ani.
Artistul a revenit ulterior asupra celebrei teme și a realizat noi înregistrări în anii 2004 și 2006.
Chiar dacă a cântat pe sute de înregistrări importante, Johnson nu a fost deranjat de faptul că publicul îl identifica în primul rând cu „Pantera Roz”. El era conștient că acel solo devenise parte din cultura populară mondială.
Un sunet imposibil de confundat
Stilul lui Plas Johnson era apreciat pentru căldura și claritatea tonului. Saxofonul său putea suna puternic și aspru în piesele de blues, dar și fin, seducător sau ironic în coloanele sonore.
Nu avea nevoie de solo-uri foarte lungi pentru a se face remarcat. Câteva note bine așezate erau suficiente pentru ca publicul să îi recunoască interpretarea.
Această calitate i-a adus aprecierea colegilor de breaslă. Pentru muzicienii de studio, Plas Johnson era un „muzician al muzicienilor”, un profesionist capabil să livreze rapid o interpretare impecabilă.
Atunci când nu era disponibil pentru o sesiune, producătorii căutau adesea un instrumentist care să îi poată imita stilul. Totuși, sunetul original era dificil de reprodus.
Moartea lui Plas Johnson marchează dispariția unuia dintre ultimii mari reprezentanți ai generației care a construit muzica americană de studio din a doua jumătate a secolului trecut.
Moștenirea sa va continua prin fiecare notă din „Pantera Roz”
Plas Johnson s-a stins la 94 de ani, după o viață dedicată muzicii. Deși numele său nu a fost întotdeauna la fel de cunoscut precum cel al vedetelor cu care a colaborat, saxofonul său a fost ascultat de milioane de oameni.
Interpretarea din „The Pink Panther Theme” rămâne una dintre cele mai cunoscute secvențe instrumentale din cinematografie.
Pentru generații întregi, primele note ale saxofonului său vor continua să evoce silueta panterei roz, mersul său atent și atmosfera misterioasă a filmelor.
Artistul a demonstrat că un muzician poate deveni nemuritor printr-un moment aparent simplu, înregistrat într-un studio. Solo-ul său nu a avut nevoie de versuri și nici de o apariție pe ecran pentru a intra în memoria publicului.
Plas Johnson a lăsat în urmă o carieră impresionantă, sute de colaborări și un sunet care nu poate fi confundat. Muzicianul s-a stins pe 15 iulie 2026, însă celebra temă din „Pantera Roz” va continua să îi poarte numele și talentul în întreaga lume.
Sursa foto: Arhivă
