Roxana
Joia are ceva ingrat: nu mai e început de săptămână, dar nici weekend nu e încă. Se târăște. Bancurile de mai jos sunt exact antidotul — șase glume pe care merită să le știi pe de rost, de la românul plecat în Italia care a uitat suspect de repede limba maternă, până la soția care îl toarnă pe bărbat-su în fața agentului de circulație.
– De unde ești prințesico?
– Botoșani.
– Câțanai?
– 10X2-1. Câți ani am?
– Bine, team lasat pa. Sa numi ma scri. 16?
Bancuri 3 septembrie: șase glume de colecție cu care treci joia în râsete
Bancurile bune nu se citesc, se spun. Iar cele de mai jos sunt făcute să fie spuse: la o cafea, în pauza de masă, pe grupul de WhatsApp unde oricum nu se întâmplă nimic de trei zile. Le poți fura fără rușine, nimeni nu ține evidența.
Le-am pus în ordinea în care funcționează cel mai bine. Prima are un final pe care îl vezi venind și tot te prinde.
Bancuri 3 septembrie cu românii plecați în străinătate
Marcel din Berceni, italian de două luni. Sună telefonul. De partea cealaltă, o voce mieroasă:
— Ciao, bela! Tuto bene?
— Marcele, tu ești, mă?
— Sì, sono io, Marcelo. Come stai?
— Stau tot în Berceni. Mă, Marcele, ești de două luni în Italia și ai uitat limba română?
— Mi amore, me trebuie 500 euro până la salario. Come si dice la voi în rumena 500 euro?
— Se zice „n-am”.
Bancuri 3 septembrie cu Bulă, clasicul care nu dă greș
Bulă și descoperirea Americii. Oră de istorie. Doamna profesoară pune întrebarea de manual:
— Ionel, cine a descoperit America?
Ionel se uită în bancă, se uită în tavan, tace.
— Maria, tu?
Maria ridică din umeri.
Doamna începe să-și piardă răbdarea și arată spre ultima bancă:
— Bulă! Cine a descoperit America?
Bulă se ridică încet, își trage tricoul în jos și răspunde cu mâna pe inimă:
— Doamna, jur că nu eu. Eu am fost bolnav săptămâna aia.
Bancuri 3 septembrie de acasă: soți, doctori și explicații care nu se leagă
Bărbatul care a ajuns acasă la trei noaptea. Își scoate pantofii încă din lift. Descuie ușa cu grijă, milimetru cu milimetru, ca la seif. Pășește în hol pe vârfuri.
În sufragerie, lumina aprinsă. Nevastă-sa, în fotoliu, cu brațele încrucișate.
— De unde vii la ora asta?
— De la Gheorghe, dragă. Am jucat table. Ne-am luat cu vorba.
— Aha. Interesant.
— De ce interesant?
— Pentru că Gheorghe a sunat acum o oră să întrebe dacă mai vii la table.
Pacientul cu problema misterioasă. Un domn intră la cabinet cu figura unui om care și-a făcut deja testamentul.
— Domnule doctor, e grav. Mă doare peste tot.
— Adică?
— Uitați: mă apăs aici, pe umăr, mă doare. Mă apăs aici, pe genunchi, mă doare. Mă apăs aici, pe frunte, iar mă doare. Chiar și pe burtă, la fel. Ce am?
Doctorul se uită la el vreo cinci secunde, fără să clipească.
— Aveți degetul rupt.
Bancuri 3 septembrie din trafic și de la restaurant
Soția care ajută la control. Un echipaj de poliție oprește o mașină pe centură. Agentul se apleacă la geam.
— Bună ziua. Știți cu cât mergeați?
— Cu 50, domnule agent, ca la carte.
De pe scaunul din dreapta, soția, foarte calmă:
— Cu 90 mergea, domnule agent. Mereu conduce așa.
Bărbatul se face roșu și mârâie printre dinți:
— Femeie, taci odată!
Agentul continuă:
— Și centura de siguranță nu o aveți pusă.
— N-o pune niciodată, sare soția. Numai când vede poliția.
Bărbatul se întoarce spre ea, disperat:
— Vrei să mă bagi în pușcărie?
Agentul închide carnetul de amenzi, se uită la el cu compasiune sinceră și întreabă:
— Doamna dumneavoastră întotdeauna e așa vorbăreață?
— Numai când e băută.
Musca din supă. Un client cheamă chelnerul și îi arată farfuria cu două degete, ca pe o probă la dosar.
— Chelner, ce caută musca asta în supa mea?
Chelnerul se apleacă, se uită atent, chiar profesionist, vreo trei secunde bune.
— Bras, dacă nu mă înșel. Dar nu e stilul ei cel mai bun.
Cum se spune un banc ca să iasă bine
Secretul nu stă în poantă. Stă în drumul până la ea.
Prima regulă: nu râzi tu primul. Ține-ți fața dreaptă până la ultimul cuvânt, chiar dacă ai spus bancul de treizeci de ori. În clipa în care începi să chicotești la mijloc, ai pierdut jumătate din efect.
A doua regulă ține de detalii. Nu spune „un om”, spune „un domn cu servieta pe genunchi și cu pantofii în mână”. Bancul cu Marcel funcționează tocmai pentru că știi exact unde stă celălalt: în Berceni. Nu „în București”, nu „acasă”. În Berceni.
A treia regulă e pauza. Înainte de poantă, oprește-te o secundă. Doar una. Suficient cât să se uite toți la tine.
Și ultima, cea pe care o încalcă toată lumea: după poantă, nu explici nimic. Dacă a prins, se vede. Dacă n-a prins, explicația nu o salvează, doar prelungește agonia.
