Vanatoru Andreea
Ana nu fusese niciodată femeia care să creadă că viața îi va pune totul pe tavă. Dimpotrivă, încă din copilărie fusese învățată să fie atentă, să muncească și, mai ales, să nu-și pună toate speranțele într-un alt om.
Mama ei îi spusese de nenumărate ori că nu era genul de fată care să atragă privirile tuturor bărbaților.
Ana învățase încă din copilărie să nu depindă de nimeni
Ana avea părul roșcat, plin de reflexe arămii, și fața presărată cu pistrui. La școală primise porecla „Antoșca”, iar vorbele colegilor o făcuseră să devină și mai retrasă.
Mama ei, o femeie foarte frumoasă, încerca să o pregătească pentru viață în felul ei.
„Anuțo, poate nu ai frumusețea altora, dar ai minte. Învață, muncește și fă-ți un rost. Nu aștepta ca un bărbat să-ți rezolve viața.”
Ana nu a uitat niciodată aceste cuvinte.
A terminat liceul cu rezultate excelente și a plecat la facultate. Acolo avea să-l întâlnească pe Victor.
Victor era bărbatul pe care toate femeile îl observau
Victor era exact opusul ei.
Era chipeș, sociabil și avea acel fel de a vorbi care îl făcea imediat remarcat într-un grup. Nu era un petrecăreț fără limite, nu fuma și nu avea pasiuni care să-l țină departe de familie.
Pentru cei din jur, părea aproape bărbatul ideal.
Ana nu a înțeles de la început de ce Victor se apropia de ea.
Nu purta machiaj strident, nu încerca să atragă atenția și nici nu știa să flirteze. Tocmai de aceea a fost surprinsă când Victor i-a mărturisit, ani mai târziu, că ea fusese singura fată cu care avusese curaj să înceapă o conversație.
Când Ana și-a dat seama că tânărul chiar o place, a hotărât să nu lase ocazia să-i scape.
I-a propus să se căsătorească.
Victor a rămas fără replică în fața îndrăznelii ei, dar Ana i-a spus că nu îi cerea o poveste perfectă. Îi promitea doar că va fi loială, liniștită și va avea grijă de familia lor.
„Poate că iubirea vine și după căsătorie”, îi spusese ea.
Victor a acceptat.
Mama lui Victor nu a primit-o cu brațele deschise
Doamna Victoria nu a fost deloc încântată când și-a văzut viitoarea noră.
Își considera fiul un bărbat deosebit și își imaginase că într-o zi va veni acasă cu o femeie elegantă, frumoasă și admirată de toată lumea.
Ana nu corespundea imaginii pe care și-o făcuse.
Era simplă, timidă și plină de pistrui.
Victoria s-a temut că fiul ei va regreta alegerea.
Prima întâlnire a fost rece, însă Ana nu s-a lăsat descurajată. A revenit singură la casa viitoarei soacre și a încercat să vorbească deschis cu ea.
Au băut ceai împreună, iar Victoria a descoperit o altă latură a fetei.
Ana era educată, atentă și, mai ales, hotărâtă să construiască o familie.
În cele din urmă, i-a spus Victoriei că va rămâne alături de Victor indiferent de greutăți.
Promisiunea aceea a schimbat ceva în sufletul femeii.
Victoria trecuse ea însăși printr-o căsnicie eșuată. Soțul ei o părăsise pentru o altă femeie, iar după un an se întorsese acasă. Ea nu-l mai primise niciodată, deși o parte din sufletul ei se întrebase mult timp dacă nu greșise.
Nu voia ca fiul ei să treacă prin aceeași durere.
De aceea, i-a binecuvântat pe cei doi.
Nașterea lui Ștefan i-a apropiat pe toți
La un an după nuntă, Ana l-a născut pe Ștefan.
Băiețelul semăna izbitor cu Victor.
Doamna Victoria era încântată, iar Victor a devenit un tată complet dedicat copilului său.
Îl lua în brațe, se juca ore întregi cu el și profita de fiecare clipă liberă pentru a fi lângă băiat.
Ana observa toate acestea și se bucura.
În același timp, știa că între ea și Victor nu existase niciodată pasiunea pe care o văzuse în poveștile de dragoste.
Trăiau bine împreună.
Nu se certau aproape niciodată.
Ana îi pregătea mesele, îi călca hainele, iar Victor îi aducea flori la aniversări și îi dădea salariul său pentru cheltuielile familiei.
Erau un cuplu funcțional.
Dar între ei lipsea ceva.
Amândoi știau asta.
După cinci ani, în viața lui Victor a apărut Bojana
Schimbarea a început după cinci ani de căsnicie.
Victor a cunoscut-o pe Bojana.
Era o femeie foarte frumoasă, sigură pe ea și complet diferită de Ana.
În scurt timp, Victor a început să se schimbe.
Ajungea acasă mai târziu, vorbea mai puțin și părea mereu cu gândurile în altă parte.
Ana nu avea nevoie de dovezi.
Nu a găsit mesaje compromițătoare și nici nu l-a urmărit.
Pur și simplu simțea că bărbatul pe care îl cunoștea se îndepărta de ea.
Într-o seară, Victor a intrat pe ușă, și-a lăsat haina pe un scaun și a spus doar:
„Sunt obosit.”
Nici măcar nu s-a apropiat de Ștefan.
Ana a înțeles atunci că ceva se schimbase definitiv.
Ana nu a făcut scandal. A început să-și construiască propria viață
În acea noapte, Ana a stat mult timp singură în bucătărie.
În fața ei se afla o cană de ceai pe care uitase să o bea.
S-a gândit la mama ei și la toate sfaturile pe care le primise în copilărie.
„Trebuie să te poți descurca singură.”
Pentru prima dată, Ana a înțeles cu adevărat ce însemnau acele cuvinte.
În dimineața următoare, nu i-a reproșat nimic lui Victor.
A pregătit micul dejun, l-a ajutat pe Ștefan să se pregătească și și-a văzut de treabă.
Dar, în interior, luase o hotărâre.
Nu avea să-și mai construiască viața în jurul unui bărbat.
S-a înscris la un curs de contabilitate și, la scurt timp, a început să lucreze câteva ore pe zi la o firmă mică.
Nu pentru că avea nevoie de bani.
Avea nevoie de ea însăși.
Victor a început să observe schimbarea
La început, Victor nici nu a remarcat.
Apoi, într-o dimineață, a văzut-o pregătindu-se să plece.
Ana își schimbase coafura, purta o rochie simplă și zâmbea.
Nu mai era femeia care își petrecea fiecare clipă așteptându-l.
Victor a început să o privească altfel.
Într-o duminică, cei trei au mers în parc.
Ștefan alerga printre copaci, iar Ana stătea pe o bancă și se bucura de soare.
Victor a privit-o îndelung.
Pentru prima dată după mult timp, a simțit că îi lipsește ceva.
Nu Bojana.
Ana.
Numai că Ana se schimbase.
„Nu știu dacă te mai iubesc. Dar știu că mă iubesc pe mine”
Într-o seară, Victor și-a făcut curaj și a întrebat-o dacă îl mai iubește.
Ana a rămas câteva secunde tăcută.
Apoi i-a răspuns fără reproșuri:
„Nu știu, Victor. Dar știu ceva. Am început să mă iubesc pe mine. Și cred că asta trebuia să învăț de mult.”
Victor nu a mai spus nimic.
Bojana a dispărut, în cele din urmă, din viața lui la fel de repede cum intrase.
Victor a rămas alături de Ana și Ștefan.
Dar relația lor nu mai putea fi aceeași.
Ana nu mai era femeia care accepta orice doar pentru a păstra o căsnicie.
Era independentă, sigură pe ea și conștientă de propria valoare.
Iar Victor a înțeles prea târziu că femeia pe care o considerase mereu acolo, indiferent de circumstanțe, putea foarte bine să-și continue viața fără el.
Poate că, în acel moment, Victor a început să o iubească cu adevărat.
Dar pentru Ana, cel mai important lucru se întâmplase deja.
Nu mai avea nevoie de confirmarea lui.
Își găsise propria voce, propria putere și propriul drum.
Și, pentru prima dată, nu mai era „rățușca cea urâtă” despre care îi vorbise mama ei.
Era pur și simplu Ana — o femeie care învățase că, înainte de a aștepta iubirea altcuiva, trebuie să înveți să nu te pierzi pe tine.
