Grigore Madalina
Pe 7 octombrie, credincioșii ortodocși îi pomenesc pe Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah, doi mărturisitori ai credinței creștine care au trăit în vremea împăratului Maximian. Calendarul zilei cuprinde însă și pomenirea altor sfinți și mucenici care și-au mărturisit credința în împrejurări grele.
Viețile Sfinților Serghie și Vah vorbesc despre curaj, statornicie și refuzul de a renunța la credință chiar și în fața chinurilor. Cei doi aveau poziții importante, însă au ales să nu se supună poruncii de a aduce jertfe idolilor.
Tot pe 7 octombrie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Iulian Prezbiterul și Chesarie Diaconul, Sfântul Leontie Consulul, Sfinții Mucenici Eusebiu și Felix, cei 99 de Cuvioși Părinți din Creta și Sfântul Mucenic Polihronie.
Cine au fost Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah
Potrivit relatării bisericești, Sfinții Serghie și Vah au trăit la Roma, în timpul împăratului Maximian, în jurul anului 296.
Cei doi ocupau funcții importante. Serghie era primicer, iar Vah era secundicer. Deși se bucurau de o anumită poziție în societatea vremii, credința lor creștină avea să-i aducă în fața unei încercări cumplite.
Serghie și Vah urmau învățătura creștină și cunoșteau dumnezeieștile Scripturi. La un moment dat, au fost denunțați împăratului.
Li s-a cerut să participe la jertfele aduse idolilor, însă cei doi au refuzat.
Pentru a-i umili public, li s-au luat însemnele rangurilor pe care le aveau. Au fost îmbrăcați în haine femeiești și purtați prin mijlocul cetății, încărcați cu lanțuri.
Scopul era ca Serghie și Vah să fie batjocoriți și determinați astfel să renunțe la credința lor. Cei doi nu au cedat însă presiunilor.
Ulterior, au fost trimiși la guvernatorul Antioh, descris în relatarea vieții lor drept un dregător deosebit de crud. Au ajuns în cetatea Barbalison, pe Eufrat.
Aici aveau să înceapă chinurile care le-au adus, în cele din urmă, moartea.
Vah și-a pierdut viața în timpul chinurilor
Înainte de începerea pedepselor, cei doi ar fi primit, potrivit tradiției, o întărire printr-o arătare îngerească. Aceasta le-a dat curajul necesar pentru a continua să-și mărturisească credința.
Vah a fost primul supus chinurilor. A fost bătut vreme îndelungată, iar rănile suferite i-au provocat moartea.
Serghie a fost, la rândul său, supus unor pedepse cumplite. În picioare i-au fost puse încălțări de fier, după care a fost silit să parcurgă o distanță mare.
A fost apoi aruncat în temniță și supus din nou chinurilor.
În cele din urmă, Serghie a fost condamnat la moarte prin decapitare.
Astfel, cei doi au rămas în tradiția creștină drept exemple ale statorniciei în credință, fiind pomeniți împreună în fiecare an, pe 7 octombrie.
Sfinții Mucenici Iulian Prezbiterul și Chesarie Diaconul
Calendarul ortodox al zilei îl pomenește și pe Sfântul Chesarie Diaconul, despre care tradiția spune că a venit din Africa într-o localitate numită Tarachini.
Văzând jertfele aduse idolilor, Chesarie și-a manifestat deschis împotrivirea. Gestul său a atras imediat atenția autorităților.
A fost prins și închis, rămânând trei zile fără hrană. Ulterior, a fost adus în fața proconsulului.
Cu mâinile legate la spate, Chesarie a fost târât în urma carului dregătorului până la templul lui Apolon.
Potrivit relatării bisericești, sfântul s-a rugat, iar templul s-a prăbușit din temelii. Evenimentul l-ar fi impresionat profund pe Leontie, care a crezut în Hristos și a primit botezul.
În acel moment a intervenit și preotul Iulian, care l-a împărtășit pe Leontie cu Sfintele Taine.
Leontie și-a încheiat apoi viața în pace, fiind pomenit, de asemenea, în calendarul zilei de 7 octombrie.
Profeția făcută înainte de moarte
Iulian și Chesarie au fost ulterior prinși din ordinul lui Loxorie. S-a hotărât ca cei doi să fie introduși în saci și aruncați în mare.
Înainte de executarea pedepsei, cei doi i-au adresat lui Loxorie cuvintele păstrate în relatarea tradițională:
„Noi, o Loxorie, vom fi aruncati în mare, iar tu muscat fiind de un sarpe rau, îti vei lepada sufletul cu rea moarte”
Potrivit textului, profeția s-ar fi împlinit după numai două zile. Loxorie a fost atacat de un șarpe în timp ce se afla în apropierea mării și a murit.
Trupurile celor doi sfinți ar fi ieșit din mare, iar preotul Eusebiu și Felix le-au recuperat după ce au fost îndrumați printr-o vedenie.
Ulterior, și Eusebiu și Felix au fost uciși. Moaștele lor au fost recuperate de preotul Cuart din cetatea Capua, despre care tradiția spune că fusese călăuzit de un înger.
Sfântul Mucenic Polihronie, pomenit pe 7 octombrie
Un alt sfânt pomenit în această zi este Mucenicul Polihronie.
Acesta provenea din provincia numită Gamfanita și era fiul unui plugar pe nume Vardenie. Tatăl său s-a îngrijit ca băiatul să învețe carte.
Încă din copilărie, Polihronie ar fi dat dovadă de o credință puternică și de multă înfrânare. Tradiția consemnează chiar că, prin rugăciunea sa, în curtea tatălui ar fi izvorât o fântână cu apă bună.
Ajuns la maturitate, Polihronie a plecat împreună cu oameni care lucrau în vii și a ajuns la Constantinopol.
Viața sa era una extrem de cumpătată. În timp ce muncea, mânca și bea apă numai la două sau chiar trei zile.
Stăpânul viei ar fi fost atât de impresionat de purtarea sa, încât i-a oferit o sumă de bani și i-a spus:
„Du-te la casa ta si te roaga lui Dumnezeu pentru mine”
Cu banii primiți, Polihronie a ridicat o biserică.
Relatarea arată că acesta a participat și la Sinodul de la Niceea. Din poziția de citeț, avea să ajungă ulterior diacon și apoi preot.
După moartea împăratului Constantin, într-o perioadă marcată de disputele provocate de răspândirea arianismului, Polihronie a continuat să apere credința pe care o considera dreaptă.
Potrivit vieții sale, adversarii săi au ajuns să-l atace chiar în timp ce se afla la altar. A fost ucis cu săbiile, rămânând în memoria Bisericii ca mucenic.
Ce sfinți mai sunt pomeniți pe 7 octombrie
Pe lângă Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah, calendarul acestei zile îi pomenește pe Sfinții Mucenici Iulian Prezbiterul și Chesarie Diaconul, Sfântul Leontie Consulul, Sfinții Mucenici Eusebiu Prezbiterul și Felix, cei 99 de Cuvioși Părinți care s-au nevoit în insula Creta și Sfântul Mucenic Polihronie.
Ziua de 7 octombrie reunește astfel mai multe mărturii despre oameni care, potrivit tradiției creștine, și-au păstrat credința chiar și atunci când aceasta le-a pus viața în pericol.
Textul liturgic se încheie cu rugăciunea:
„Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.”
