Georgescu Dragos
Pregătirea celui decedat pentru ultimul drum este, în România, un ritual încărcat de simboluri. Moneda pentru „vamă”, lumânarea, batista sau iconița sunt doar câteva dintre obiectele puse în sicriu, potrivit unor obiceiuri transmise din generație în generație. În același timp, există lucruri pe care tradiția le interzice cu strictețe. Iată ce se pune, ce nu se pune și cum diferă obiceiurile de la o regiune la alta.
Ce pui în sicriu și ce nu ai voie să pui. Tradiții din fiecare regiune a României
Înmormântarea este unul dintre cele mai importante momente din viața unei comunități. În satele românești, fiecare gest are o semnificație. Bătrânii știu exact ce trebuie făcut, iar cei tineri învață din mers, adesea în cele mai dureroase momente.
Multe dintre aceste obiceiuri provin din credințe populare foarte vechi, unele chiar dinaintea creștinismului. Biserica Ortodoxă nu le impune pe toate, dar ele au rămas vii în tradiția populară.
Ce se pune, de obicei, în sicriu
Deși obiceiurile diferă de la o zonă la alta, există câteva obiecte care se regăsesc aproape în toată țara.
Moneda pentru „vamă”
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este punerea unei monede în mâna sau în buzunarul celui decedat. Potrivit credinței populare, banul este „plata” pentru vămile prin care trece sufletul în drumul spre lumea de dincolo.
Obiceiul are rădăcini foarte vechi, asemănătoare cu tradiția antică a obolului pentru luntrașul care trecea sufletele peste râul morților.
În unele zone, moneda se pune în mâna dreaptă. În altele, se pune în sân, în buzunar sau chiar într-o pungă mică, legată de mână.
Lumânarea
Lumânarea este nelipsită la căpătâiul celui decedat. În tradiția populară, ea simbolizează lumina care călăuzește sufletul. În multe zone, se crede că nimeni nu trebuie să moară „fără lumânare”.
În satele din sudul țării se întâlnește și „statul”, o lumânare lungă cât înălțimea celui decedat, răsucită în spirală. Ea este aprinsă la priveghi sau la slujbă, iar uneori se așază în sicriu.
Batista sau năframa
În mâna celui decedat se pune adesea o batistă sau o năframă. Potrivit credinței populare, aceasta îi va folosi sufletului pe drumul lung spre lumea de dincolo, pentru a-și șterge sudoarea sau lacrimile.
În unele regiuni, batista se dă și celor care participă la înmormântare, ca semn de pomenire.
Iconița și crucea
Credincioșii pun adesea pe pieptul celui decedat o iconiță sau o cruciuliță. Acestea sunt simboluri ale credinței și ale protecției divine.
Rugăciunea de iertare
În tradiția ortodoxă, preotul citește la slujba înmormântării o rugăciune de dezlegare și iertare. În multe zone, textul acestei rugăciuni se pune apoi în mâna celui decedat. Este unul dintre puținele gesturi direct legate de rânduiala bisericească.
Hainele noi
Cel decedat este îmbrăcat, de obicei, în haine noi sau în cele mai bune haine pe care le-a avut. În multe sate, vârstnicii își pregătesc singuri, din timp, „hainele de moarte”. Le păstrează împachetate într-un dulap și le arată familiei, ca să știe ce trebuie să le pună.
Obiecte personale
În unele familii se pun în sicriu și obiecte dragi celui decedat: o carte de rugăciuni, o fotografie de familie, un pieptene sau chiar un obiect legat de meseria lui. Aceste gesturi au o semnificație mai degrabă emoțională decât religioasă.
Ce nu ai voie să pui în sicriu
Tradiția populară are și interdicții clare. Unele țin de superstiții, altele au explicații practice.
Fotografii cu persoane în viață
Aceasta este poate cea mai cunoscută superstiție. Potrivit credinței populare, dacă pui în sicriu fotografia unei persoane în viață, aceasta ar putea fi „trasă” după cel decedat. De aceea, familiile evită să pună poze cu membri ai familiei aflați în viață.
Obiecte cu noduri
Înainte de închiderea sicriului, legăturile de la mâinile și picioarele celui decedat trebuie desfăcute. Credința populară spune că nodurile „leagă” sufletul și îl împiedică să plece liniștit.
Din același motiv, unii evită să pună în sicriu obiecte cu noduri strânse.
Oglinzi și obiecte din sticlă
Oglinda are o simbolistică puternică în credințele populare. Tocmai de aceea, în casa în care se află cel decedat, oglinzile sunt acoperite. În sicriu, oglinzile și obiectele din sticlă sunt, de regulă, evitate.
Bijuterii valoroase
Aici explicația este mai degrabă practică. Multe familii aleg să nu îngroape bijuterii din aur sau obiecte de valoare, din cauza riscului de profanare a mormântului. În plus, bijuteriile de familie sunt adesea păstrate ca amintire pentru urmași.
Obiecte metalice, în cazul incinerării
Dacă familia alege incinerarea, regulile sunt stricte. Obiectele metalice, bateriile și dispozitivele medicale implantate, cum ar fi stimulatoarele cardiace, trebuie îndepărtate înainte. Acestea pot provoca probleme în timpul procesului.
Tradiții din fiecare regiune a României
Obiceiurile de înmormântare diferă mult de la o zonă la alta. Iată câteva dintre cele mai cunoscute tradiții regionale.
Moldova
În Moldova, priveghiul are un rol foarte important. Rudele și vecinii stau lângă cel decedat toată noaptea, spun rugăciuni și își amintesc momente din viața lui.
Moneda pentru vamă și batista sunt aproape nelipsite. În multe sate, se pune în sicriu și un colac mic sau o bucată de pâine, ca hrană simbolică pentru drumul sufletului.
Muntenia și Oltenia
În sudul țării, „statul”, lumânarea lungă cât înălțimea celui decedat, este un obicei important.
În Oltenia este cunoscută și tradiția „podului” sau a „punții”. În unele sate, familia construiește o punte mică peste un pârâu sau un șanț, care simbolizează trecerea sufletului în lumea de dincolo.
Tot în această zonă se întâlnește și obiceiul „apei slobozite”, în care se cară apă pentru casele din sat, în memoria celui decedat.
Transilvania
În Transilvania, bocetele au rămas o tradiție puternică în multe sate. Femeile din familie sau din comunitate își exprimă durerea prin versuri cântate, care spun povestea vieții celui decedat.
Hainele tradiționale de port popular sunt adesea alese pentru ultimul drum, mai ales în cazul vârstnicilor.
Banat
În Banat și în alte zone, există un obicei impresionant pentru tinerii care mor necăsătoriți: „nunta mortului”. Familia organizează simbolic o nuntă, cu brad împodobit, cântece și uneori chiar cu un „mire” sau o „mireasă”. Credința este că sufletul nu trebuie să plece fără să fi trăit această etapă a vieții.
Maramureș
Maramureșul are o relație aparte cu moartea. Este zona celebrului Cimitir Vesel de la Săpânța, unde crucile colorate sunt pictate cu scene din viața celor înmormântați și cu versuri adesea pline de umor.
Și aici, tradițiile legate de pregătirea celui decedat sunt respectate cu strictețe, iar comunitatea participă activ la priveghi și la cortegiul funerar.
Dobrogea
În Dobrogea, regiune cu o mare diversitate etnică, obiceiurile românești se împletesc cu cele ale altor comunități. Tradițiile ortodoxe de bază, precum lumânarea, moneda și iconița, se regăsesc însă și aici.
Ce spune Biserica despre aceste obiceiuri
Biserica Ortodoxă face o distincție clară între rânduiala religioasă și superstițiile populare.
Din punct de vedere bisericesc, esențiale sunt slujba înmormântării, rugăciunile pentru sufletul celui decedat, parastasele și pomenirile. Crucea, iconița și rugăciunea de iertare au o semnificație religioasă.
În schimb, multe dintre obiceiurile populare, precum moneda pentru vamă, fotografiile interzise sau puntea peste apă, nu fac parte din învățătura Bisericii. Preoții atrag adesea atenția că ajutorul real pentru sufletul celui plecat vine din rugăciune și din faptele bune făcute în memoria lui.
Cu toate acestea, Biserica tolerează multe dintre aceste tradiții, atâta timp cât nu contrazic credința.
Cum alegi ce pui în sicriu
Într-un moment atât de greu, familiile se confruntă adesea cu multe întrebări. Câteva sfaturi simple pot ajuta:
Respectă dorințele celui decedat. Dacă a lăsat indicații despre haine sau obiecte, acestea au prioritate.
Întreabă bătrânii familiei. Ei cunosc cel mai bine obiceiurile locale.
Discută cu preotul. El îți poate spune ce este important din punct de vedere religios.
Nu te lăsa copleșit de superstiții. Cel mai important este gestul făcut cu iubire.
