Loredana Ionescu
În momentul în care am simțit acea schimbare subtilă în corpul meu și testul a confirmat că sunt însărcinată, bucuria a fost copleșitoare. Nu am așteptat nicio clipă în plus și m-am dus direct la iubitul meu, hotărâtă să împărtășesc vestea. Dar privirea rece din ochii lui, urmată de o liniște tăioasă, a înghețat totul în mine. „Nu sunt pregătit pentru asta”, a spus cu o voce apăsătoare. Înainte să realizez, se ridicase și mă conducea spre ușă. Dintr-o mișcare brutală și neașteptată, am fost aruncată afară, în mijlocul străzii.
A fost alungată când i-a spus că e însărcinată, dar a revenit în genunchi
Seara târzie m-a prins tremurând de frig și șoc, cu inima zdrobită și mintea plină de întrebări. Unde mă voi duce? Ce voi face acum? Din fericire, o femeie în vârstă, cu o privire blândă și o vorbă mieroasă, m-a văzut de pe balconul apartamentului ei și m-a chemat înăuntru. Cu ajutorul ei și al altor câțiva străini binevoitori, am găsit o cameră modestă în care să stau și am început să lucrez ca livrator de mâncare pentru a mă întreține.
Lunile treceau, iar copilul creștea în mine, la fel și puterea mea interioară. Învățasem să mă bucur de fiecare mică victorie — un drum parcurs fără epuizare, un zâmbet oferit de un client recunoscător. Însă viața avea să îmi rezerve o nouă surpriză.
Era o zi obișnuită de duminică când telefonul a început să sune insistent. Numărul lui apărea pe ecran, iar mâna îmi tremura când am răspuns. Vocea lui părea diferită, încărcată de o disperare nefirească. „Trebuie să vorbim… Te rog, dă-mi o șansă să îți explic”, a spus el, cu tonul unui om învins.
Motivul surprinzător care i-a schimbat viața
Am refuzat inițial să mă întâlnesc cu el, dar insistențele lui au fost copleșitoare. A doua zi dimineață, m-am dus la locul de întâlnire stabilit, cu inima strânsă de incertitudine. L-am văzut pe fostul meu iubitul, îngenuncheat în fața unei cafenele, sub privirile curioase ale trecătorilor. Nu părea doar rușinat, ci complet zdrobit.
„Am făcut cea mai mare greșeală din viața mea”, a început el, cu lacrimile curgându-i șiroaie pe obraji. „Totul s-a schimbat după ce ai plecat… sau mai bine zis, după ce te-am alungat. Am fost la medic și am aflat că sunt bolnav. Prognosticul e sumbru și… mi-am dat seama că sunt singur. Am nevoie de tine, de voi, de familia noastră care putea să fie.”
Stăteam acolo, privind cum omul care mă trădase și mă aruncase în stradă se prăbușea sub povara propriilor greșeli. Durerea lui era palpabilă, dar la fel și amintirea serii când ușa casei lui s-a închis fără milă în fața mea. Aveam de ales: să mă întorc și să-mi ofer ajutorul unui om distrus sau să plec, alegând să-mi construiesc o nouă viață, pe cont propriu, alături de copilul meu.
Acum, decizia era doar a mea și calea pe care aveam să o aleg îmi va defini nu doar viitorul, ci și lecțiile pe care copilul meu avea să le învețe despre iertare, demnitate și curaj.
