Redactia
Locul exact în care picta Vincent van Gogh cu doar câteva ore înainte de a se împușca a fost găsit. Tabloul Tree Roots („Rădăcini de copaci”) a fost considerat ultima sa lucrare acum câțiva ani. O carte poștală timpurie a făcut posibilă identificarea locației. Tree Roots ilustrează trunchiuri și rădăcini de copaci ce cresc pe un deal din apropierea satului francez Auvers-sur-Oise, lângă Paris. Scena a fost identificată pe o carte poștală din 1900-1910 de către Wouter van der Veen, directorul științific al Institutului Van Gogh.
Ultima lucrare a lui Vincent van Gogh
În 2012, cercetătorul principal al muzeului, Louis van Tilborgh, și Bert Maes, dendrolog specializat în vegetația istorică, au ajuns la concluzia că Tree Roots este ultima pictură a lui Van Gogh. Cele mai importante dovezi provin dintr-un articol scris de Andries Bonger, cumnatul fratelui lui van Gogh, Theo. În 1893, Bonger scria că „în dimineața zilei în care a murit, el pictase un peisaj cu o pădure, plin de soare și de viață”. Sugestia că Tree Roots a fost ultima pictură a răsturnat credința că pictura Wheatfield with Crows (1890) („Lan de grâu cu corbi”) a fost lucrarea finală. Cea mai recentă întorsătură a poveștii vizează amplasarea rădăcinilor copacilor reali. Descoperirea a fost făcută de Wouter van der Veen, directorul științific al Institutului van Gogh.
Locul a fost identificat cu ajutorul unei cărți poștale
În urmă cu patru luni, Van der Veen se uita prin cărțile poștale vechi de la Auvers, când a observat o carte ce ilustra un biciclist pe un drum, lângă o pantă abruptă de copaci. Deodată a observat că o parte a scenei era asemănătoare cu cea din Tree Roots. După ce a comparat tabloul din 1890 cu cartea poștală din 1900-1910, el a devenit din ce în ce mai convins că ilustrează același rând de copaci.
Din cauza restricțiilor de călătorie, Van der Veen a trebuit să aștepte până în luna mai, când a putut să conducă către Auvers. La sosire, a putut identifica rapid locul. Copacul principal din pictură a supraviețuit încă 130 de ani după moartea marelui pictor.
Locația se află la doar 150 m distanță de hanul Ravoux, unde locuia Vincent van Gogh. Deși generațiile de specialiști și pasionați au trecut pe acolo, nimeni nu a observat legătura. Rădăcinile și trunchiurile copacilor au fost acoperite de vegetație. Panta a fost apoi parțial curățată, dezvăluind conturul dur al rădăcinilor ilustrate în tablou.
A fost ridicată o barieră de protecție pentru a preveni deteriorarea și a permite admirarea peisajului de către turiștii care se adună la Auberge Ravoux și la mormintele gemene ale lui Vincent și Theo.
„O scrisoare de adio”
Van der Veen a investigat ce s-a întâmplat pe 27 iulie 1890, ziua în care Vincent a murit. Andries Bonger credea că van Gogh și-a început pictura în acea dimineață, în această locație convenabilă, aproape de hanul în care locuia. Deși este o pictură mare (un metru lățime), artistul a lucrat foarte repede și probabil că a fost aproape finalizată în prima parte a zilei. Apoi, van Gogh s-a întors la han pentru prânzul de duminică.
După cum explică Van der Veen: „Există o coerență. Tabloul simbolizează lupta dintre viață și moarte. Van Gogh se simțea singur, iar sinuciderea devenise o opțiune pentru el.” Van der Veen consideră că artistul s-a întors apoi pe Rue Daubigny, făcând ultimele retușuri: „Lumina soarelui pictată de van Gogh arată, de asemenea, că a făcut ultimele retușuri către sfârșitul după-amiezii, ceea ce ne indică programul său din acea zi dramatică.” El a dus munca finalizată înapoi la han.
Deși acest lucru rămâne speculativ, la întoarcerea sa în dormitor, este posibil să fi luat decizia fatală. În acea seară, purtând un mic revolver, a părăsit hanul și a plecat spre lanurile de grâu de la marginea satului. Nu a fost crimă, după cum au susținut unii scriitori recenți, ci sinucidere.
Teio Meedendorp, cercetător senior la Muzeul Van Gogh, a spus că locul aflat la 150 m de hanul Auberge Ravoux din Auvers-sur-Oise, unde van Gogh și-a petrecut ultimele 70 de zile din viață, ar fi fost vizitat de nenumărate ori de artist înainte ca acesta să decidă să îl imortalizeze pe pânză.
