Redactia
“Noi am fost întotdeauna o familie atipică, din cauza educației primite. Bunicul a fost ambasador din ‘45 până în ‘76, iar bunica din partea mamei era spanioloaică și avea o anumită educație, strictă și rigidă.” Așa începe Oana Roman poveștile din copilărie, invitată în studioul “Vorbește lumea”.
Desi nu a fost mereu fericită în copilărie, Oana Roman se declară mulțumită de felul în care a crescut. Însă, nu înainte de a puncta câteva amintiri din era comunismului. “Aveam niste valori un pic mai diferite. La noi a fost întotdeauna democrație. Mama era o personalitate foarte puternică, fiind și mai mare ca vârstă decât tata (n.r. Petre Roman), era o persoană pe care o vedeam că exemplu, un model aspirational. Era acea persoană care reușise să facă multe lucruri în viață. Eu am avut guvernanta nemțoaică pe nume Cici, a fost că o bunica pt mine. Când mâncam cu mama mi se părea ceva wow”, își amintește Oana Roman.
A trebuit să respecte regulile din casă, însă nu a reușit
Oana Roman povestește că a primit o educație strictă din punctul de vedere al respectării bunelor maniere. “Trebuia să respectam totul ca la carte. Tata este obsedat de curățenie și ordine, iar faptul că la mine în cameră era mereu dezordine era o foarte mare problemă și mă pedepsea pentru asta. Ai greșit plătești! Nu-mi era frică de tata dar era o autoritate. Eu nu am fost cuminte, însă eram cam băiețoi, și tata era stresat să nu pățesc ceva. Stăteam pe Calea Victoriei lângă Hotel București. Mi-am luat-o de câteva ori pentru faptul că ajungeam tarziu acasă.
„A meritat să mă bati cu cureaua când eram mică?”
Însă, Oana Roman își amintește că, odată devenită adult, a avut curaj să își întrebe tatăl dacă a meritat să o bată când era mică. “A meritat să mă bati cu cureaua când eram mică?” Întrebată cine o consola când era copil, Oana Roman a mărturisit că nu avea cine să facă acest lucru. “Nu mă refugiam în brațele părinților, dar vorbeam cu Cici, guvernanta mea. Eu n-am mers la grădiniță, dar mama m-a trimis la sora bunicii mele. Eram fericită acolo, au fost niste ani absolut minunați.”
Oana Roman nu a fost dusă de părinți la scoală
“Părinții nu m-au dus și nu m-au luat de la scoală, niciodată nu au făcut lecții cu mine. Este alegerea ta daca vrei să faci studii bune sau nu, îmi spunea tata. Și tot tata a încercat odata să facă lecții la matematică cu mine, iar când a văzut că nu reușește mi-a zis că mă uit că vițelul la poarta 9 și că n-are ce să îmi facă. Cu toate acestea, nu le-am reproșat niciodată nimic părinților, am avut o copilărie frumoasă”, a marturisit aceasta la ProTV.
Și bătuta și închisă în cămară. Prin ce a trecut Oana Roman în copilărie
“Tata m-a închis în cămară zece minute și de atunci am devenit claustrofoba. Făcusem ceva rău, dar nu mai țin minte ce anume. După revoluție am simțit sentimentul de abandon din partea părinților, aveam 13 ani. Am intrat în depresie, aș fi dat tot ce aveam atunci că să am parte de atenția părinților. Atunci a fost într-adevăr extrem de rău”, a conchis Oana Roman.
