Georgescu Dragos
De câteva săptămâni bune, sistemul de educație se află din nou în centrul unei furtuni politice și sociale. Profesorii sunt îngrijorați, părinții sunt tot mai neliniștiți, elevii simt deja tensiunile care se adună în jurul lor, iar autoritățile încearcă să transmită mesaje de calm într-un moment în care încrederea în deciziile Guvernului este fragilă. În mijlocul acestui context tensionat, premierul Ilie Bolojan a venit miercuri cu o declarație care încearcă să liniștească spiritele: nu vor exista alte reduceri bugetare în educație, în afară de cele deja introduse prin primul pachet de reformă.
Anunțul de ultimă oră făcut de premierul Ilie Bolojan. Se taie sau nu salariile profesorilor
Declarația, oferită pentru Edupedu.ro, pare simplă la prima vedere, dar ea deschide o discuție mult mai amplă despre prezentul și viitorul educației din România. În esență, premierul a explicat că măsurile care vizau sectorul preuniversitar au fost deja luate: creșterea normelor didactice și reducerea burselor elevilor.
„Având în vedere pachetul care a fost adoptat, în care pe educație au fost crescute normele didactice și au fost reduse bursele, nu există intenția ca anul viitor pe componenta de educație pe preuniversitar să se mai ia măsuri care să însemne alte reduceri”, a transmis Ilie Bolojan. O declarație scurtă, dar cu greutate, făcută într-un moment în care profesorii pregăteau deja proteste majore.
În același mesaj, premierul a insistat că norma didactică stabilită recent se va menține și că pe segmentul preuniversitar nu vor fi operate ajustări suplimentare. Afirmația vine într-un context în care zvonurile legate de posibile noi reduceri salariale în sistemul bugetar – inclusiv în învățământ – au provocat o reacție imediată și puternică din partea sindicatelor.
Premierul a justificat măsurile deja aplicate printr-o analiză a cheltuielilor bugetare. Potrivit lui, după aplicarea pachetului de reformă, bugetul general a înregistrat o reducere clară a cheltuielilor. „Am văzut efectele: este prima dată când ne-au scăzut de la 14,2 miliarde de lei, cât reprezentau cheltuielile într-o lună, la 13,7 miliarde, deci o reducere cu 500 de milioane. Trebuie să menținem acest trend de reducere, ca să ne putem reduce deficitul și să ne stabilizăm cheltuielile bugetare anul viitor. Acesta este realitatea”, a explicat Bolojan.
Mesajul său încearcă să transmită două lucruri simultan. Pe de o parte, că presiunea bugetară este reală și că statul trebuie să aplice măsuri ferme pentru a evita dezechilibre economice majore. Pe de altă parte, că educația – în ciuda tăierilor deja aplicate – nu va deveni victima unor noi reduceri. Dar sindicatele nu văd situația în același fel, pentru că orice măsură care afectează normele didactice, salariile sau bursele elevilor are consecințe directe în teren.
Profesorii ies în stradă
În același timp, în paralel cu aceste declarații, profesorii au ieșit în stradă. Miercuri, la ora 13:00, dascălii au protestat în fața Ministerului Educației, nemulțumiți de noile reduceri salariale anunțate de Guvern. Mesajele lor au fost clare: sistemul educațional este deja fragil, lipsit de personal și suprasolicitat, iar orice ajustare negativă riscă să provoace o criză fără precedent.
Sindicaliștii avertizează de luni bune asupra unei realități ignorate prea des în spațiul public: în România sunt mii de copii care nu au la clasă profesori calificați. În unele județe, situația a devenit cu adevărat critică. Ore predate de suplinitori fără pregătire completă, norme împărțite între prea puțini profesori, posturi neocupate, concursuri la care nu se prezintă nimeni. Aceasta este imaginea unui sistem în care problemele nu se rezolvă prin creșterea normelor didactice, ci se agravează.
Mai mult, profesorii acuză și impactul iminent al interzicerii cumulului pensiei cu salariul. Mulți dintre dascălii care încă țin sistemul pe picioare sunt profesori pensionari, dar activi, care predau pentru că nu există înlocuitori calificați. Interzicerea cumulului ar putea îndepărta dintr-o mișcare zeci sau sute de astfel de cadre didactice, exact într-un moment în care deficitul de personal este deja acut.
Dascălii atrag atenția și asupra unei alte consecințe: renunțarea masivă la plata cu ora. În multe școli, profesorii nu au mai acceptat ore suplimentare, pentru că remunerația a devenit atât de mică încât ajunsese sub nivelul unui zilier. Această situație, care poate părea absurdă pentru cineva din afara sistemului, este o realitate cu care școlile se confruntă zilnic. Mulți directori se chinuie efectiv să acopere orarele, să facă rost de profesori pentru orele rămase neacoperite, să jongleze cu norme, suplinitori și modificări în ultimul moment.
De aceea, anunțul premierului, deși pare o încercare de calmare, este privit cu suspiciune de o parte din societate. Profesorii nu cer doar evitarea unor noi reduceri. Ei cer stoparea degradării sistemului, recunoașterea muncii pe care o fac și o abordare realistă a problemelor. În trecut, promisiunile au fost multe, dar implementările au venit greu, iar măsurile luate au fost percepute adesea ca improvizații.
În acest moment, învățământul românesc trece printr-o criză profundă, una care nu se vede doar în cifre sau statistici, ci în viața reală din școli. În clase suprapopulate, profesori care fac eforturi uriașe să țină pasul, elevi care au nevoie de sprijin, familii care își pierd încrederea în capacitatea instituțiilor de a le asigura copiilor acces la educație de calitate.
Declarația premierului privind diminuarea cheltuielilor bugetare arată, într-adevăr, că măsurile luate în ultimele luni au avut efect. O reducere de 500 de milioane într-o singură lună este semnificativă pentru orice buget național. Dar întrebarea care se ridică este una simplă: la ce cost social? Pentru că orice economisire rapidă într-un sector vital precum educația lasă urme.
În mod paradoxal, tocmai sectorul care are cea mai mare nevoie de investiții devine cel de la care se așteaptă mereu să se sacrifice. România are una dintre cele mai mici finanțări publice pentru educație din UE raportat la PIB. De ani de zile, profesorii cer salarii care să reflecte responsabilitatea pe care o au, iar societatea cere, în mod firesc, performanță, calitate, rezultate.
Bolojan insistă asupra necesității reducerii deficitului și stabilizării cheltuielilor bugetare. Este o argumentație pe care o repetă de câteva luni, iar cifrele arată într-adevăr că statul român se confruntă cu un dezechilibru financiar serios. Dar între realitatea rece a cifrelor și realitatea vie a unei școli, se află oameni: profesori care duc greul, elevi care depind de ei, familii care încearcă să găsească soluții.
De aceea, protestul profesorilor nu este doar despre salarii. Este despre suprasolicitare, lipsă de personal, ore care se acoperă cu dificultate, elevi care sunt victime ale unui sistem slăbit, directori care încearcă să repare găuri administrative, consilieri școlari care nu fac față valului de probleme emoționale ale copiilor, școli care se luptă cu abandonul școlar, cu violența, cu lipsa resurselor.
Sindicatele au transmis deja avertismente ferme. Dacă situația va continua în această direcție, dacă tăierile de personal sau reducerea veniturilor vor continua, dacă profesorii vor pierde și mai mult din puterea de cumpărare, există riscul real al unei greve generale. O opțiune care, în educație, poate paraliza complet funcționarea sistemului. Fiecare zi pierdută se simte în performanțele elevilor, în pregătirea lor pentru examene, în motivația profesorilor, în încrederea părinților.
Declarația premierului vine, deci, într-un moment încărcat și încearcă să aducă o minimă garanție că lucrurile nu vor continua să se agraveze. Dar pentru ca sistemul să se stabilizeze, e nevoie de mult mai mult decât absența unor noi tăieri. Este nevoie de o viziune, de investiții, de respectul arătat oamenilor care duc educația mai departe, zi de zi.
În acest moment, România se află într-un punct sensibil: între presiuni bugetare uriașe și responsabilitatea de a proteja sistemul de educație, cel care ar trebui să fie temelia viitorului. Anul 2026, 2027 și toți cei care urmează vor arăta dacă această balanță poate fi menținută sau dacă tensiunile vor transforma încă o dată școala într-un teren al conflictelor.
Pentru moment, profesorii ies în stradă, premierul încearcă să calmeze situația, iar elevii privesc, ca de fiecare dată, spre adulți, sperând că vor lua deciziile corecte.
