Grigore Madalina
Kilogramele afișate de cântar nu spun întreaga poveste despre sănătatea cardiovasculară. Locul în care se acumulează grăsimea poate fi, de asemenea, important. O circumferință abdominală crescută și acumularea de grăsime viscerală sunt asociate cu un risc cardiovascular mai mare, inclusiv în cazul unor persoane al căror indice de masă corporală se află în limite considerate normale.
Grăsimea depozitată în profunzimea abdomenului nu reprezintă doar o problemă estetică. Este un țesut metabolic activ, care poate influența procesele inflamatorii din organism.
Tocmai de aceea, măsurarea taliei poate completa informațiile oferite de cântar și de indicele de masă corporală. Totuși, o talie mărită nu înseamnă automat că o persoană are o boală de inimă și nu poate înlocui o evaluare medicală.
De ce grăsimea de pe abdomen este diferită
Atunci când vorbim despre grăsimea abdominală trebuie făcută o diferență importantă.
Există grăsimea subcutanată, aflată imediat sub piele, și grăsimea viscerală, care se acumulează mai profund, în jurul organelor interne.
Aceasta din urmă este cea care atrage în mod special atenția cercetătorilor.
Grăsimea viscerală este activă metabolic și poate elibera substanțe implicate în procesele inflamatorii. Atunci când această inflamație devine persistentă, ea poate avea efecte asupra vaselor de sânge și asupra sănătății cardiovasculare.
Cu alte cuvinte, două persoane care au aceeași greutate pot avea profiluri metabolice diferite în funcție de cantitatea și distribuția grăsimii corporale.
Acesta este și motivul pentru care simpla cântărire nu oferă întotdeauna toate informațiile necesare.
Indicele de masă corporală rămâne un instrument folosit pentru evaluarea greutății raportate la înălțime, însă nu arată unde este depozitată grăsimea.
O persoană poate avea un IMC în limite normale, dar o cantitate mai mare de grăsime în jurul abdomenului.
Ce legătură există între talie și sănătatea inimii
Datele prezentate în cercetarea menționată în articol au analizat aproape 2.000 de adulți, urmăriți pe parcursul a șapte ani.
Cercetătorii au evaluat atât circumferința taliei, cât și raportul dintre talie și înălțime.
În același timp, au urmărit markerii inflamatori, printre care proteina C reactivă.
Rezultatele au indicat o asociere între acumularea grăsimii abdominale, inflamație și un risc cardiovascular mai ridicat.
Participanții care aveau mai multă grăsime abdominală și valori crescute ale markerilor inflamatori prezentau un risc mai mare de probleme cardiace, inclusiv atunci când greutatea totală nu părea îngrijorătoare.
Acest lucru atrage atenția asupra unei idei importante: numărul kilogramelor nu este singurul indicator care merită urmărit.
Circumferința abdominală poate oferi informații suplimentare despre distribuția grăsimii și despre riscul metabolic.
Cum poate grăsimea viscerală să afecteze organismul
Țesutul adipos nu funcționează doar ca un depozit în care organismul păstrează energia.
Grăsimea viscerală poate participa la secreția unor substanțe biologic active implicate în inflamație și metabolism.
Inflamația cronică este asociată cu deteriorarea vaselor de sânge și cu procese care favorizează ateroscleroza.
În timp, toate aceste mecanisme pot contribui la apariția sau agravarea problemelor cardiovasculare.
Articolul citat îl menționează pe Szu-Han Chen, autor al studiului, care atrage atenția asupra utilității circumferinței taliei și a markerilor inflamatori în identificarea persoanelor care ar putea avea un risc mai mare.
Mesajul nu trebuie însă interpretat în sensul că forma abdomenului permite diagnosticarea unei boli cardiace.
O circumferință abdominală crescută este un factor de risc, nu un diagnostic.
Pentru stabilirea riscului individual contează și alți factori: tensiunea arterială, colesterolul, glicemia, fumatul, activitatea fizică, istoricul familial, vârsta și eventualele boli existente.
De ce cântarul poate să nu fie suficient
Mulți oameni își evaluează greutatea exclusiv cu ajutorul cântarului.
Dacă numărul pare în regulă, presupun că și riscul metabolic este redus.
Lucrurile sunt însă mai complicate.
Două persoane cu aceeași înălțime și aceeași greutate pot avea cantități diferite de masă musculară și grăsime. Mai mult, grăsimea poate fi distribuită diferit.
Din acest motiv, medicii pot lua în calcul circumferința taliei alături de IMC și de celelalte investigații.
Și raportul dintre talie și înălțime poate oferi informații suplimentare.
Important este ca niciun astfel de indicator să nu fie analizat izolat.
O talie mai mare nu înseamnă că persoana respectivă va dezvolta automat insuficiență cardiacă. În schimb, poate reprezenta un motiv suplimentar pentru evaluarea factorilor de risc cardiovascular.
Ce poți face pentru reducerea grăsimii abdominale
Grăsimea viscerală poate fi influențată prin schimbări ale stilului de viață.
Mișcarea regulată este una dintre măsurile importante. Activitatea fizică poate contribui atât la controlul greutății, cât și la îmbunătățirea sănătății metabolice și cardiovasculare.
Alimentația contează la rândul ei.
O dietă echilibrată, bazată în principal pe legume, fructe, cereale integrale, surse adecvate de proteine și grăsimi nesaturate, poate face parte din strategia de reducere a riscului cardiovascular.
În același timp, este utilă limitarea consumului excesiv de produse ultraprocesate și de alimente cu mult zahăr adăugat.
Somnul și gestionarea stresului nu trebuie nici ele neglijate.
În articol este menționată și recomandarea medicului Sadiya S. Khan privind integrarea acestor măsuri într-o strategie de prevenție, înainte de apariția complicațiilor cardiovasculare.
Persoanele care observă o creștere importantă a circumferinței abdominale sau care au și alți factori de risc pot discuta cu medicul despre evaluarea tensiunii arteriale, glicemiei, colesterolului și a riscului cardiovascular general.
Iar simptome precum durerea sau presiunea în piept, dificultățile importante de respirație, leșinul ori alte manifestări acute necesită evaluare medicală rapidă și nu trebuie puse pur și simplu pe seama grăsimii abdominale.
Mesajul esențial este că talia poate oferi informații utile despre sănătatea metabolică, dar nu reprezintă singură un „test pentru inimă”. Privită împreună cu ceilalți factori de risc, poate fi însă un semnal că merită acordată mai multă atenție prevenției.
