Ana Sasu
Parizienii și întreaga lume paralimpică au fost martori la un moment de glorie în sportul românesc, în seara în care Alexandru Bologa a reușit să își încoroneze cariera cu o victorie remarcabilă la Jocurile Paralimpice de la Paris. La 28 de ani, judoka român s-a impus în finala de la parajudo, clasa J1, categoria 73 de kilograme, cucerind medalia de aur în fața unui public entuziast și emoționat.
Alexandru Bologa, victorie strălucitoare la ParaJudo
Alexandru Bologa nu este la prima sa experiență olimpică, dar această victorie este cu siguranță una deosebită. A fost la a treia sa participare la Jocurile Paralimpice, având în palmares deja două medalii de bronz obținute la Rio și Tokyo. Această performanță de la Paris îl plasează pe Bologa într-un club exclusivist al sportivilor paralimpici români, devenind al doilea campion paralimpic al țării după Eduard Novak, câștigător al medaliei de aur la paraciclism în 2012.
În această seară, Bologa a demonstrat că nu doar că este un sportiv de excepție, ci și un exemplu de perseverență și curaj. În finala pentru aur, el l-a învins pe Yergali Shamey din Kazahstan cu un scor de 10-0, datorită unui ippon, cel mai mare și mai respectat scor în judo. Cu această victorie, Alexandru Bologa a arătat nu doar măiestrie tehnică, dar și o putere de concentrare și determinare de neegalat.
Parcursul către victorie: o serie de meciuri dificile și victorii încrâncenate
În drumul său către finala de aur, Alexandru Bologa a avut de înfruntat provocări considerabile. În primul său meci, a învins pe Shokhrukh Mamedov din Uzbekistan cu 10-0, după ce uzbekul a primit trei cartonașe galbene pentru non-combativitate, transformate ulterior într-un cartonaș roșu. În semifinale, Bologa a avut o confruntare cu brazilianul Damiao Perreira, pe care l-a învins grație unui Waza-Ari. Aceste meciuri dificile au demonstrat că sportivul român este nu doar tehnic deosebit, dar și extrem de adaptabil și rezistent.
Pentru Bologa, fiecare meci a fost o oportunitate de a arăta nu doar abilitățile sale tehnice, dar și spiritul său de luptător. În fața unor tribune pline, el a reușit să își mențină calmul și să demonstreze că este pregătit să înfrunte orice provocare, având în vedere că parajudo-ul este destinat sportivilor cu deficiențe de vedere, iar fiecare luptă presupune adaptabilitate și strategii unice.
Povestea de viață a unui luptător
Alexandru Bologa nu este doar un sportiv de elită, ci și un simbol al curajului și al perseverenței. A început să practice judo la vârsta de 16 ani, fiind descoperit de antrenoarele Csokasi Eniko și Gianina Andreica. Cariera sa de succes nu ar fi fost posibilă fără sprijinul dedicat al antrenorului său actual, Gergely Tamas, și al echipei sale.
Povestea lui Bologa este una de inspirație, având în vedere că și-a pierdut vederea completă la vârsta de șase ani. În ciuda dificultăților, Alexandru a reușit să își transforme visul în realitate, demonstrând că nimic nu este imposibil. După o serie de intervenții medicale și dificultăți personale, el a continuat să își urmeze pasiunea pentru sport și să își construiască o carieră de succes, motivându-i pe ceilalți să nu renunțe niciodată la visurile lor.
„Nu m-am născut orb. Mi-am pierdut vederea când aveam 6 ani. Mama mea a contractat un microb în timpul sarcinii, iar acest lucru mi-a afectat vederea. Medicii au descoperit că aveam acel microb când era prea târziu. A fost greu pentru familia mea să accepte faptul că nu voi mai putea vedea niciodată, dar am trecut uşor peste asta. Când eşti copil, în inocenţa ta, accepţi mai uşor diverse situaţii. Pentru mine, nu a fost o tragedie. Am continuat să îmi trăiesc viaţa în cel mai frumos mod posibil. Am plecat la Cluj-Napoca, la 120 de km de casă, pentru a studia la o şcoală specială. Acolo am început să practic primul meu sport, înotul, până când am descoperit judo-ul. După ce am terminat liceul, am mers la facultate. Eram singura persoană nevăzătoare din clasă şi nu m-am simţit inferior. Toată lumea mă trata cu respect şi făceam tot ceea ce ar fi făcut un student normal. Am studiat şi am absolvit universitatea cu rezultate bune, făcând în acelaşi timp judo. În general, încerc să trăiesc normal şi să profit de părţile bune ale handicapului meu”, a afirmat judoka român.
Într-un interviu, Bologa a vorbit despre importanța sportului în viața sa și despre impactul pe care l-a avut asupra sa și asupra comunității.
„Acest sport mi-a oferit ocazia să-l cunosc pe Tomi, antrenorul meu, care este foarte important în viața mea. Am trecut prin atâtea lupte împreună și sunt recunoscător pentru tot. Fără el, viața mea nu ar fi la fel”, a spus Alexandru înainte de competiția de la Paris, potrivit GSP.
„De-a lungul carierei mele, am fost pe tatami împotriva sportivilor care, mai mult sau mai puțin, pot vedea. Cred că împărțirea între sportivii total orbi și sportivii cu vedere parțială este o idee bună. Este mai corect”, a spus Alex Bologa pentru eju.net.
Alexandru Bologa, un simbol al speranței și al realizării
Victoria lui Alexandru Bologa la Jocurile Paralimpice de la Paris este mai mult decât un trofeu; este un simbol al speranței și al realizării pentru toți cei care se confruntă cu dificultăți. Performanța sa este un testament al dedicării, al muncii asidue și al credinței în sine. De asemenea, este un exemplu de cum sportul poate transcende barierele fizice și poate inspira întreaga lume.
Pe lângă medalia de aur, Alexandru Bologa a câștigat respectul și admirația tuturor celor care i-au urmărit parcursul și au fost martori la realizările sale. Cu această victorie, el nu doar că a scris istorie pentru România, dar a și demonstrat că limitările nu sunt obstacole, ci provocări care pot fi depășite cu determinare și pasiune.
În încheiere, Alexandru Bologa rămâne un exemplu strălucitor al puterii spiritului uman și al frumuseții sportului. Povestea sa este o sursă de inspirație pentru toți cei care își urmează visurile și nu renunță niciodată, indiferent de obstacolele întâmpinate pe parcurs.
Sursa foto: GSP
