Georgescu Dragos
Mihaela Cambei, o tânără de doar 21 de ani, a scris istorie pentru România, devenind prima medaliată la haltere feminin. Performanța sa remarcabilă a avut loc la categoria 49 kg, unde s-a clasat pe locul 2 într-o competiție plină de suspans până la ultima încercare. Momentul final a fost exact cum și l-a imaginat, cu medalia de argint strălucind la gâtul ei. Într-o seară târzie, aproape de ora 23:00, Mihaela a venit la declarații purtând echipamentul cu care a urcat pe podium, surprinsă de numărul mare de ziariști care o așteptau.
Un răspuns matur și controlat
În fața presei, Mihaela a vorbit cu maturitate și control, lăsând să transpare doar calmul său. „Așa este, concursul vieții mele, pentru care m-am antrenat doi ani de zile”, a spus ea cu o voce hotărâtă. A continuat apoi să lămurească episodul în care a trăit o sperietură după a doua încercare la stilul aruncat. „Am simțit că îmi rămâne mâna pe podium, sincer, pentru că am avut un cârcel foarte mare, mi s-a oprit și degetul. Cotul mă durea foarte tare, dar am zis că ori la bal, ori la spital, ce-o fi o fi!”, a explicat ea.
Suspansul până în ultima secundă
Concursul a fost unul dramatic, cu chinezoaica Zhihui Hou depășind-o pe Mihaela cu un kilogram la ultima tentativă pe care o mai avea la dispoziție. Cu toate acestea, Mihaela a privit totul cu luciditate. „Dacă rata chinezoaica, ne cânta imnul această seară, dar eu sunt mândră de ce am reușit să aduc, pentru că este prima medalie olimpică în istorie la haltere pentru fete”, a declarat ea cu mândrie.
Mihaela a sintetizat valoarea reușitei sale: „Această medalie înseamnă absolut totul, toată cariera mea de 11 ani! Pentru că m-am luptat mult pentru ea și cred că acesta este visul oricărui sportiv. Are aceeași culoare, nu alta, eu sunt foarte mândră de ceea ce am obținut”. Cu o pasiune pentru muzică, înainte de finală a ascultat diverse genuri, de la rap și hip-hop până la house, pentru a-și menține moralul ridicat.
Despre gestul de a duce degetul la tâmplă după ultima reușită, Mihaela a explicat astfel: „Dacă nu ai cap, nu prea reușești și trebuie să te lupți foarte mult cu frica. Iar în acele momente, credeți-mă că ai și frică, și nervi, și agitație și nu știi ce se poate întâmpla! În acel moment trebuie să încerci să gândești cât mai mult mișcarea și asta este cel mai important. Într-o fracțiune de secundă poți să pierzi totul”.
Un concurs desfășurat pe cont propriu
Mihaela a participat la concurs concentrându-se doar pe propriile sale performanțe, fără a ține cont de desele schimbări de greutăți ale adversarelor. „Pentru mine ăsta este un maxim, cel puțin ce ține de aruncat. Nu am mai ridicat niciodată atât în concurs, nici la stilul smuls, nici la stilul aruncat. Mi-a fost un pic teamă, să zic așa, dar am încercat să trag cu disperare”, a subliniat ea.
Nu a uitat să menționeze atmosfera incredibilă și susținerea publicului: „Atmosfera a fost foarte mișto și cred că asta m-a ajutat foarte mult pentru că agitația în general pe mine mă face să fiu mai puternică decât sunt. Adrenalina mă ajută să fiu mai puternică, iar toți românii din această seară și toată lumea care m-a susținut m-au ajutat foarte mult”, a precizat Mihaela.
Referitor la cui dedică medalia, Mihaela a făcut repede o listă: „Antrenorului meu, Valeriu Calancea, care m-a antrenat și m-a suportat în tot timpul ăsta, părinților mei, lui Dumnezeu, pentru că a fost alături de mine și m-a scos sănătoasă din această competiție, și întregului staff din spate, care ne este alături de fiecare dată”.
Emoția momentului de final
La final, Mihaela a sărutat și discurile, afirmând că „au fost prietenoase cu mine și m-au ajutat și ele să reușesc”. Acest moment magic de la final și l-a imaginat de multe ori, iar realitatea i l-a oferit „fix așa cum l-am imaginat și cu aceeași culoare!”.
Argintul olimpic obținut de Mihaela Cambei este cea mai prețioasă reușită a unei cariere tinere, care promite multe alte succese pe viitor. Cu o atitudine de campioană, determinare și o strategie mentală puternică, Mihaela Cambei rămâne un exemplu de urmat pentru tinerii sportivi și o mândrie pentru România. Performanța sa la haltere deschide noi perspective și speranțe pentru sportul feminin din țara noastră, demonstrând că visele pot deveni realitate prin muncă asiduă și dedicare.
