Miruna
Europa intră în ultima parte a verii cu o problemă care ar putea deveni tot mai importantă odată cu apropierea sezonului rece: depozitele de gaze naturale sunt mult mai puțin pline decât în anii precedenți. La începutul lunii august 2026, stocurile europene se situează la puțin sub 58% din capacitate, cel mai redus nivel înregistrat în această perioadă a anului de când există seria actuală de date, începută în 2011. Situația nu înseamnă automat că europenii vor rămâne fără căldură la iarnă, însă o combinație între temperaturi foarte scăzute, probleme de aprovizionare și concurența internațională pentru gaz natural lichefiat ar putea pune presiune serioasă asupra pieței și, implicit, asupra facturilor consumatorilor.
Rezervele de gaze ale Europei sunt la cel mai redus nivel din ultimii ani
Nivelul de umplere a depozitelor europene a ajuns la puțin sub 58%, situație care îi determină pe analiști să urmărească atent ritmul în care vor fi refăcute stocurile înainte de debutul sezonului rece.
Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, diferența este semnificativă. Depozitele sunt cu aproximativ 12 puncte procentuale mai puțin pline, potrivit datelor analizate de Reuters. Mai important este că actualul nivel este cel mai scăzut pentru această perioadă din anul 2011 încoace.
Problemele au început încă de la finalul sezonului rece precedent. Europa a ieșit din iarna 2025-2026 cu depozitele puternic diminuate. Datele ENTSOG arătau că, la 1 aprilie 2026, depozitele subterane din Uniunea Europeană se aflau la numai aproximativ 28% din capacitate.
Iarna mai rece decât în ultimii ani a contribuit la consumarea unei cantități mai mari de gaze. Europa intrase în sezonul precedent cu depozitele la aproximativ 83% din capacitate, dar temperaturile scăzute au determinat retrageri importante din stocuri.
În lunile de primăvară și vară, operatorii au început din nou să injecteze gaze în depozite. Ritmul de refacere nu a fost însă suficient pentru a recupera complet diferența.
Situația devine importantă deoarece gazele păstrate în depozite funcționează ca o rezervă pentru lunile în care consumul crește puternic. În timpul iernii, acestea completează importurile și producția internă și ajută sistemul să facă față perioadelor cu cerere ridicată.
Cu cât depozitele sunt mai pline înaintea sezonului rece, cu atât Europa are o marjă mai mare de siguranță în cazul unor probleme de aprovizionare.
La polul opus, stocurile reduse fac piața mai vulnerabilă la evenimente neprevăzute.
O perioadă lungă de ger, o întrerupere importantă a importurilor sau o creștere puternică a cererii internaționale poate determina o competiție mai mare pentru cantitățile disponibile.
Iar primul efect resimțit într-o asemenea situație poate fi creșterea prețurilor.
Germania ridică semne de întrebare înaintea sezonului rece
O atenție specială este îndreptată către Germania, cea mai mare economie europeană și unul dintre cei mai mari consumatori de gaze de pe continent.
Deciziile luate de Berlin privind modul în care sunt refăcute depozitele pot avea consecințe care depășesc granițele țării.
Germania a ales să se bazeze într-o măsură importantă pe mecanismele pieței pentru umplerea depozitelor. Companiile cumpără și stochează gaze atunci când consideră că operațiunea este rentabilă.
Problema apare atunci când diferența dintre prețurile actuale și cele anticipate pentru iarnă nu oferă suficientă motivație economică pentru achiziții și stocare.
Dacă un comerciant cumpără gaze vara pentru a le vinde iarna, operațiunea trebuie să acopere atât costul gazului, cât și cheltuielile pentru depozitare și transport. În lipsa unei diferențe favorabile de preț, interesul comercial pentru acumularea unor cantități mari poate scădea.
Această situație provoacă îngrijorare deoarece Germania deține unele dintre cele mai importante capacități de stocare ale Europei.
În cazul unei ierni dificile, presiunea asupra sistemului german s-ar putea transmite și către piețele vecine.
Europa funcționează într-o piață energetică interconectată. Gazele circulă între state prin conducte și terminale, iar modificările importante de ofertă sau cerere într-o economie majoră pot influența prețurile din întreaga regiune.
Un alt factor complicat este schimbarea profundă a surselor de aprovizionare din ultimii ani.
După reducerea importurilor de gaze rusești prin conducte, Europa a devenit mult mai dependentă de gazul natural lichefiat, cunoscut sub abrevierea LNG.
Acesta poate fi adus cu navele din diferite regiuni ale lumii, ceea ce oferă Europei acces la mai multe surse. În același timp, însă, LNG-ul este tranzacționat pe o piață globală.
Europa trebuie astfel să concureze cu cumpărători din Asia și din alte regiuni pentru aceleași transporturi.
Dacă cererea asiatică crește puternic în timpul iernii, furnizorii pot direcționa încărcăturile către piețele unde primesc prețuri mai bune. Pentru cumpărătorii europeni, acest lucru poate însemna costuri mai mari.
Ce s-ar putea întâmpla cu facturile europenilor la iarnă
Întrebarea care îi interesează cel mai mult pe consumatori este dacă actualul nivel al rezervelor poate duce la facturi mai mari sau chiar la probleme de aprovizionare.
În acest moment, nu există baza pentru a afirma că locuințele europenilor vor rămâne fără căldură. Europa dispune de infrastructură de import, producție internă, depozite și terminale LNG, iar consumul de gaze s-a redus comparativ cu perioada de dinaintea crizei energetice.
Riscurile cresc însă dacă mai mulți factori negativi apar simultan.
O iarnă foarte rece ar determina gospodăriile și companiile să consume cantități mai mari de gaze pentru încălzire. Dacă în același timp aprovizionarea globală cu LNG ar fi limitată, prețurile ar putea crește puternic.
În prezent, gazele europene sunt tranzacționate la aproximativ 53 de euro/MWh, potrivit Reuters. Nivelul este aproape dublu față de cel existent înaintea crizei energetice.
Scenariile pentru iarnă diferă foarte mult în funcție de vreme și disponibilitatea gazelor. Într-un context favorabil, presiunile pot rămâne gestionabile. Într-un scenariu sever, însă, cotațiile pot crește considerabil.
Pentru populație, evoluția prețului angro nu se transferă întotdeauna imediat și integral în facturi. Mecanismele de protecție, contractele furnizorilor, reglementările și politicile fiecărui stat influențează suma plătită efectiv de consumatori.
Industria este însă foarte sensibilă la costurile gazelor. Companiile din domenii precum industria chimică, producția de îngrășăminte, metalurgia sau fabricarea sticlei folosesc cantități importante de energie, iar o nouă explozie a prețurilor le-ar putea afecta costurile.
Există totuși și elemente care oferă Europei o poziție mai bună decât în timpul crizei energetice din 2022.
Consumul de gaze a scăzut, capacitatea de import LNG a crescut, infrastructura energetică a fost diversificată, iar producția de energie regenerabilă joacă un rol tot mai important.
Problema principală pentru iarna 2026-2027 rămâne însă punctul de plecare. Europa trebuie să intre în sezonul rece cu suficiente gaze în depozite pentru a putea absorbi eventualele șocuri.
În august, stocurile aflate la puțin sub 58% sunt considerabil mai reduse decât cele din aceeași perioadă a anului trecut. Următoarele săptămâni devin astfel decisive pentru ritmul de umplere.
Pentru consumatorii români, situația europeană trebuie urmărită în contextul pieței regionale și al nivelului propriilor rezerve. România are avantajul producției interne de gaze și dispune de capacități proprii de stocare, însă evoluțiile de pe piața europeană pot influența prețurile și costurile energetice.
