Roxana
Pe 26 august, credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfinții Adrian și Natalia, un cuplu de tineri martiri care și-au dedicat viața lui Hristos și au trecut prin încercări cumplite în numele credinței. Povestea lor de dragoste, curaj și sacrificiu a rămas un exemplu puternic pentru generații întregi, inspirându-i pe cei care caută sprijin și putere în momentele grele.
Cine au fost Sfinții Adrian și Natalia
Sfinții Adrian și Natalia au trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Maximian, în cetatea Nicomidia, aflată pe teritoriul actual al Turciei. Adrian era un tânăr nobil, apreciat pentru curajul său, dar încă păgân la acea vreme. Natalia, soția sa, era creștină în taină, trăind credința cu discreție pentru a nu atrage persecuțiile.
Cei doi s-au căsătorit din dragoste, iar viața lor părea liniștită până când împăratul a declanșat o nouă prigoană împotriva creștinilor. Într-o zi, Adrian a asistat la interogatoriul unor creștini arestați și a rămas impresionat de tăria și liniștea lor. Mărturisirea lor neclintită în fața morții l-a făcut să creadă în Hristos.
Convertirea lui Adrian și încercarea Nataliei
Adrian a mărturisit deschis credința sa nou-descoperită și a fost întemnițat alături de creștinii pe care îi admirase. Când a aflat, Natalia, deși îndurerată, nu l-a mustrat, ci l-a încurajat să rămână ferm pe calea lui Hristos.
„Nu te lepăda de credință, Adrian”, i-ar fi spus ea, „pentru că prin răbdare vei dobândi viața veșnică”. Natalia mergea zilnic la închisoare, îl îngrijea și îl sprijinea, devenind un stâlp de putere în viața lui.
Mucenicia Sfântului Adrian
La scurt timp după convertire, Adrian a fost supus unor chinuri groaznice pentru a renunța la credință. A fost bătut, întins pe roată și rănit, dar nu a rostit nicio clipă cuvinte de lepădare. Credința sa a rămas de neclintit, inspirându-i pe cei din jur și întărind comunitatea creștină din Nicomidia.
Natalia, deși vedea suferința soțului său, a refuzat să-l implore să renunțe la credință. Dimpotrivă, l-a îndemnat să îndure cu demnitate chinurile și să privească dincolo de ele, spre răsplata cerească. În cele din urmă, Adrian și ceilalți creștini întemnițați au fost condamnați la moarte, fiind tăiați cu sabia.
Viața Sfintei Natalia după martiriul soțului
După moartea lui Adrian, Natalia a rămas un simbol al credinței și al iubirii statornice. A păstrat relicvele soțului său și a continuat să ajute comunitatea creștină, oferind alinare celor persecutați și sprijinindu-i pe cei aflați în primejdii. Tradiția spune că Natalia s-a mutat apoi la Constantinopol, unde și-a sfârșit viața în rugăciune, fiind înmormântată lângă relicvele soțului ei.
Rugăciune către Sfinții Adrian și Natalia
Credincioșii se roagă Sfinților Adrian și Natalia pentru întărirea credinței, protecția familiei și ajutor în încercări grele. Rugăciunea către ei este rostită mai ales în ziua de prăznuire, pe 26 august:
„Sfinților mucenici Adrian și Natalia, voi, care ați rămas statornici în credință și ați biruit frica prin dragoste, rugați-vă pentru noi, ca să ne păstrăm inimile curate și să dobândim pacea sufletului.”
